ZIAN & ULUKAYA VOR BEA GRANINI & NU VOR FUMA
după chipul tău alb ca fulgii din pernă
mi-am urmat visul.
granini cu aromă de piersici rece, abia scos
de la cutiuță, îl pot savura zile întregi.
la fiecare înghițitură nu te pot vedea așa
cum e normal, ci băutura asta rece este
de fapt frica ta.
aroma seducătoare de piersici, ochii tăi obosiți cu care
aș dormi zile întregi la
școală, la meditații, în parcul Marghiloman
& acasă dorm cu geamul deschis noaptea
nu îmi e sete când nu adorm.
când îți vei aminti de orașul meu să dai un
semn, o să bem amândoi granini cu aromă
de piersici rece, abia scos de la cutiuță.
dacă orașele noastre se vor intersecta,
promit că nu voi mai fuma & nu-mi voi
lăsa copiii să tușească.
RÂNDURI SCRISE CU DETERGENT IN BIOGRAFIE
animalele, oamenii născuți din violul ce iradiază traume
& îl vor snopi cu rugăciuni.
libertatea nu se decolorează în viețile pure,
ne putem săruta ibovnicii mult visați
așa cum în suedia o biserică a ales viața –
discoteca îi salvează pe pederaști de
pușcăria împotriva mădularelor infantile.
lacrimile, strigătele, pasiunile,
toate le vom spăla cu detergent în orașele noastre
trăgând perdeaua orașelor după noi
& nu vom ști niciodată dacă vom fi fericiți.
ÎMI PLACE
tot ce a mai rămas pe citadela construită
de ceva ani toate femeile fac șpagatul
pe gurile sticlelor de vodka de pe masă:
date-urile eșuate în timpul suferinței
când blocurile au ales să doarmă.
dar noi, (când?) ai de gând să mă lași pentru
o zi să-ți spun: sunt fericit în palmele tale,
totul ne va învăța să fim mai mult decât
ne putem imagina noi, doar prin nebuniile
noastre ne putem ierta.
eu cred mai mult de un simplu /te iubesc/
nu simt lumea ca pe niște ace când ești tu,
nu îmi e frică de mine & nici de puștanii care
& ei sunt morți după dragostea lor.
TIK TOK – MENTAL HOSPITAL
o tânără frumușică, tunsă aproape stil mop
folosit pentru un spital de psihiatrie era
molipsită de monitor. ăsta era jobul ei, cred
că era la SRI, dar nu asta contează.
e bine când se lasă dusă de plictiseala
colegei & la 1/2/3 dă start filmării unde
râde cu un ritm atât de autentic, cântă și
bate în masă, spectacol interesant. cred că
ar putea ajuta cu o terapie de acest gen
pentru copii ce suferă de tulburări mentale
& care nu zâmbesc, măcar să fie ei fericiți.
bineînțeles că vine la pachet & cu un bărbat
care se deghizează într-o femeie bolnavă
ce îmi aduce aminte de toată frica pe care
o purtam față de o fetiță bolnavă mental,
țipa ca în gură de șarpe, parcă își dădea un
ultim suflu sub ochii mei. la câțiva ani,
fetița a murit într-un centru de plasament.
bărbatul care era deghizat în femeie, țipa
până la marte & înapoi, cu o mână bătea
într-o tigaie & cu cealaltă mână saluta
timp ce flutura din perucă. un număr bun
pentru mine, fiind sănătos chiar
zâmbesc & îi iubesc pe acești omuleți cu
boli mentale.
tik tok – mental hospital mă motivează
să optez în viitor pentru programul de
masterat:
asistență socială pentru sănătate mentală.
***
străzile orașului: frigul pare să aspire la pustietate.
înjurăturile locatarilor din cartier par
să copleșească buna dispoziție de a fuma
& de a le stinge cu sete – teama de a fi
părtaș la nopțile plictisite & fără sens.
curând se va simți atingerea celui mai uriaș
apogeu – nu va mai fi copilul orașului
(va avea aripi pentru o nouă lume la sute de kilometri)
& sentimentele de puștan: diminețile picate
molcom
iar nopțile petrecute cu necunoscuți.
până atunci la culcuș.
LUMINA LUMII
fericirea ochilor din potir
pe facebook & instagram
cheamă ambulanța.
SADLY
dimineața nu puteam să urinez momentele singure de azi noapte,
geamul era întredeschis, era o căldură infernală:
iubiții făceau dragoste în cadă
& caloriferul nu mai era alb de hainele
ce-mi spintecau ultima bucățică din mine.
în bucătărie unde obișnuiam să stau pe net
să-mi fac sandviciuri calde dimineața la prânz & seara,
electricienii mi-au tăiat firele de lângă colțar
pentru o hotă: am scăpat aparatul de sandviciuri de pe pervaz
am învățat să înjur mai bine
în liniștea mortului din casă
PÂNĂ UNDE POATE DUCE
pasiunea? — plăcerea de a fi creativ poate
duce până dincolo de a te simți un om
adevărat : în pat & pe străzi.
în pat ești singur. singurătate oțețită când tu refuzi date-ul. oare e mai incitant să tastezi un apel, să îl motivezi să mănânce văile, pământul până & picioarele altora numai ca să ajungă să trăiască o nouă lume sub pătură pentru o fracțiune de secundă?
la colțurile străzilor
blocurile țin de 6 ca
pederaștii să bată pulele
ca la final
să poată servi
cu polonicul
tot ce
au realizat…
unul pleacă fericit | altul pleacă cu doar
jumătate de gură fericit. ar fi putut să mai
simtă mirosul de încins între stâlpii cu fire
discrete. să muște până nici d-zeu nu-l mai
satură de atâta electrocutare pentru încă
un gram.
DE 9 LUNI
nu îmi pare rău pentru click-ul acela
mi-a făcut bine
fără să știu felul în care ai deschis discuția
m-a ferit de zdrahoni
eram în al nouălea extaz
după ce trăgeam draperiile
de fiecare dată o iertam
pe mama pentru fiecare
poza cu tine
în locul unde îmi pierdeam ziua
era pustiu/plictisitor &
mai mult de atât
mi-ai definit poemul
am învățat să scriu cu litere mici pot trăi bolnav
să nu pleci mai lasă ziua
să miroasă a mucegai
a sfârșitul singurătății
O DEZVOLTARE NESIGURĂ
dacă aș închide ochii, plânsul & râsul
nu ar mai putea caria mofturile de acum.
astăzi
până & doamna a avut o minte sclipitoare—
voiam să renunț la prepararea micului dejun
doar pentru că eram molâu & speram:
în glumă. dar speram — angajata râdea,
era pe aceeași undă cu caterincile mele &
îmi zicea să prepar micul dejun, după
să arunc tigaia la pisici să o spele.
am gătit numai pentru faptul că știa
de mine, știa că eu iubesc pisicile.
cred din ce în ce mai curajos.
(o parte din aceștia) pot cunoaște misterul
de sub roba unor preoți & să convingă:
da. în ziua de astăzi & ei pot iubi bărbații,
orice punct mizer considerat de
(cealaltă parte) poate ține pasul cu viața
& cu moartea.
nu știu dacă este o plăcere când mințile
sunt scuipate de disconfort uri:
cine suntem? ce vrem? & de ce?
MAMA NU A FĂCUT AVORT
și încă nu are o conștiință fragilă
dar cred că morbidă.
a plâns când a vrut
să-și spele intenția de a-și arunca
sacul de gunoi imediat după naștere?
eu n-am apucat pierzania — sunt atras
de toată feeria pederastă & nu știu
dacă mă murdăresc sau încă sunt curat.
de astăzi aș vrea să nu-ți mai sorb
pic de patetism.
nopțile le voi petrece cu draperiile trase ca
să mai apuc & ziua de mâine.
ACASĂ
preferam ora de t.i.c
acum un an aveam momente
oferite pe tavă din filmele cu tematica
lgbt. multe ore de râs & de plâns,
mai gata să mă scoată cu targa în oraș
când eu eram mușcat de dinții ăia atât de
albi ai lui Simon Spier. plângea toată frica
lui Bram Greenfeld de care s-a îndrăgostit doar dintr-o bârfă popularizată.
DIN OCHIUL PUȘTANULUI
(1).
în toaletele școlilor suntem sedați de
cumințenia holului & de parfum /rivex
în toaletele publice avem corpurile amorțite de
zumzetul trolerelor îmbarcate de tren
acasă încuiem ușa
(2).
în parcuri putem plânge pe canapea la
avioane să ne plângem norii împreună
să râdem cald după ploaie
la teatru de vară nu suntem noi/ nu
noi iubim new york-ul cu toate apele
fugărim zilele/ ne vom cufunda în nopțile
lungi sub lumini
(3).
în arta ludică setea organelor genitale
omoară compromisurile/ nu mai suntem noi
putem începe o viață nouă în nenumărate rânduri
–––––––
Ionuț DUMITRU
Buzău, 15.03.2020