Ion Roșioru (14 august 1944 – 12 noiembrie 2021),
profesor, poet, romancier, eseist, critic literar, traducător
Pantum
26
Doar drumurile cu oprelişti duc undeva cu-adevărat.
Doar casele-ncuiate zdravăn ascund posibile mistere.
Doar sub fântâni inexistente foşneşte şipotul curat.
Doar cei bogaţi realizează că sărăcia-i o avere.
.
Doar casele-ncuiate zdravăn ascund posibile mistere.
Doar cei puternici în războaie de circumstanţă nu se bat.
Doar cei bogaţi realizează că sărăcia-i o avere.
Doar duhul secetei acerbe desparte apa de uscat.
.
Doar cei puternici în războaie de circumstanţă nu se bat.
Doar ipocritu-i spune până şi morţii lui la revedere.
Doar duhul secetei acerbe desparte apa de uscat.
Doar sâmburele vrajbei oarbe în vecii vecilor nu piere.
.
Doar ipocritu-i spune până şi morţii lui la revedere.
Doar pasărea în colivie visează-un zbor ilimitat.
Doar sâmburele vrajbei oarbe în vecii vecilor nu piere.
Doar drumurile cu oprelişti duc undeva cu-adevărat!
Pantum
14
Mă tem de ziua când pe stradă mă pomeneşte clopotarul.
Mă tem de clipa ce-o să vină fără-a mai fi cu totu-a mea.
Mă tem de seceta ce-mbracă în straie sângerii arţarul.
Mă tem de cumpăna fântânii pe care cântă-o cucuvea.
.
Mă tem de clipa ce-o să vină fără-a mai fi cu totu-a mea.
Mă tem de crivăţul ce noaptea pe Lethe-mi stinge felinarul.
Mă tem de cumpăna fântânii pe care cântă-o cucuvea.
Mă tem de calul ce-n copite-şi striveşte crâncen potcovarul.
.
Mă tem de crivăţul ce noaptea pe Lethe-mi stinge felinarul.
Mă tem de nesfârşirea stepei ce-şi trage drumurile-n ea.
Mă tem de calul ce-n copite-şi striveşte crâncen potcovarul.
Mă tem de arma ce pe fruntea herminei zămisleşte-o stea.
.
Mă tem de nesfârşirea stepei ce-şi trage drumurile-n ea.
Mă tem de gheaţa care-n cleşte îi prinde morii stăvilarul.
Mă tem de arma ce pe fruntea herminei zămisleşte-o stea.
Mă tem de ziua când pe stradă mă pomeneşte clopotarul!
(Din vol. „Trecutul afectiv se pierde”, Ed.Singur, Târgovişte, 2013)