Te mai văd și azi Măicuță
A-înflorit iar stânjenelul
Lângă prispa noastră dragă,
Iar în slăvi violoncelul,
E purtat cu mare slavă
De a păsărilor cânt.
Eu privesc pe ulicioară
Așteptând a ta venire
Să mai fim pe înserat
Depănând o amintire.
Râdunelele voiose,
S-au întors din depărtări
Și se-înalță fericite,
Către slava norilor.
Eu pierdută printre gânduri,
Urmăresc a lor venire
Iar din zările iubirii,
Îmi apăi ca o minune.
Ești așa precum iubirea,
Simplă cu un zâmbet cald
Doar cu șalul îmbrăcată,
Sprijinită de toiag.
Inima tresaltă-în taină,
Iar pe ochi lacrimi sosesc
Și în clipa adorată,
Văd tot raiul pământesc.
Mâna fină-o simt pe creștet
Mângâindu-mă duios,
Glasul lin mă dojenește:
-,, Ai îmbătrânit frumos,
Fata mea cu chip de floare
Și privirea de om blând!
Pe o rază de la soare
Ți-am simțit dorul flămând.
Am venit o clipă doară
Să petrecem împreună,
Că ești tare supărată,
Parcă ai pe șoaptă brumă !”
Noaptea grea la geam se vede
Și din somn brusc mă trezesc,
Ce păcat, ai fost aivea
Într-un vis Dumnezeiesc.
Te mai văd și azi Măicuță
Pe cărările de dor
Apărând cu vorba dulce,
Precum apa de izvor.
În căușul cald al vremii,
Te închid ca pe-o comoară
Să-ți păstrez în taină ochii,
Ce cu drag mă înconjoară.
———————————-
Ioana CONDURARU
28 aprilie 2018
Foto: Pictură- Hugues Merle