Drumul Crucii
Gârboviți suntem de toate,
Uitând dragostea prin crâng
Și ne amăgim cu șoapte,
La o margine de gând.
Drumul, e pavat cu lacrimi
Către Sfintele iubiri,
Rămânând atâtea patimi,
În loc de închinăciuni.
Nu mai râd zorii feeric,
Nici cocorii nu mai vin.
E atâta întuneric,
Lângă al nostru destin!
Sângerează iar Iisus
Printre false jurăminte,
C-am lăsat un psalm promis,
Suspinând printre morminte.
Mult ar trebui să știm,
Căci viața nu-i o himeră,
Este tot ce dăruim,
Pentru-o clipă efemeră.
Drumul Crucii-l calc plângând
Simțind spinii cum rup talpa,
Strănpunzând tot mai adânc,
De la Omega la Alfa
Căci sa întors aceleași timp
Trist fără de adevăr,
Căutând iubiri promise,
Pe sub florile de măr
Și în taină bate toaca,
Sus pe cerul înnorat,
Spintecând eternitatea,
Cu al său sunet, întristat.
Doamne, mult te rog, arătă-mi,
Calea către izbăvire,
Să pot chiar și printre lacrimi,
Rușinat’ s-ajung la Tine.
———————————-
Ioana CONDURARU
17 martie 2019