Dragobete
Din bătrâni, se povestește
Despre dulcea primăvară
Care, cu iubiri secrete,
Dăruiește-n prag de seară,
Un flăcău. Pe Dragobete
Ce, prin geamuri curios
Căută pe îndelete,
Mândră, chip misterios.
De la astre coborând
Pe o rază de smarald,
Simțind dulcea primăvară
Cum, mărgean a îmbrăcat
Și revine adorată,
Aducând cu ea alaiul,
Fluturilor ce-și desfată,
Nuri gingași pe întreg, plaiul,
El, se lasă în grădină
Privind luna, maiestoasă
Ce-și revarsă strălucirea,
Peste lumea somptuoasă.
Flori de catifea așteptă
Răsăritul solitar,
Darnic din mări să-și aducă,
Razele de chihlimbar,
Iar, păianjeni țes în grabă,
Pânza lor de borangic,
Că au ieșit a la paradă,
De la mare, pân ‘ la mic.
Dragobete tot privind,
Peste gard la, Lelea Florea,
Vede agale lin venind,
Jună fată, Scânteioara
Și în suflet îi tresaltă,
Dragostea, o vâlvătaie
Care arde vanitoasă,
În a inimii, odaie.
Nu întreabă, nici nu spune
Dar prinzându-o încetișor,
O strigă așa, pe nume:
,,Scânteioară, fată dulce,
Haide, hai cu mine-n lume,
Sus la cerul de rubin,
Să îmi fii, Mândră Crăiasă
Numai ție să mă închin.
———————————-
Ioana CONDURARU
23 februarie 2019
Imagine internet