PUSTIU
Ţi-e sufletul mai pustiu
decât deşertul
Iubirea ta a cunoscut amanetul.
Cum?
Simplu: refuzând duetul
Glasurilor
Şi sentimentul
Ultimei îmbrăţişări înfrigurate.
FRIG
Ce frig e azi în mine
Şi câţi oameni între noi,
Sătui de-atâta bine
Avem doar ochii goi.
Şi sufletul mi-e rece
Când se anunţă ploi,
Toamna oricum trece
Dar nu mai suntem doi.
BLESTEM
Să nu mă priveşti
Să nu mă zdrobeşti,
Să te căieşti,
Să-nnebuneşti.
Să te-mbogăţeşti
Şi să sărăceşti,
Să te-ndrăgosteşti
Şi să te-mbolnăveşti.
Să tot câştigi
Şi să pierzi
Să-ţi aminteşti
Să mă nimiceşti.
Să îşi doreşti
Să-mi povesteşti.
Să mă jeleşti
Să rătăceşti.
Să fii amant
Să fii-nşelat.
Şi adulat
Şi regretat.
Să tot vorbeşti
Să le-ameţeşti.
Să te-amăgeşti
Că le doreşti.
Să te-ndoieşti
Că mai iubeşti.
Să pomeneşti
Să mă urăşti
Să reuşeşti
De acest blestem să te fereşti.
DILEMĂ TOMNATICĂ
Uneori iubirea e un chin,
pe care noi îl numim simplu: destin.
Alteori simţim ceva
pe care-o confundăm cu dragostea.
Acum încercăm să ne îndrăgostim
Dar nu ştim vreodată dacă o să mai iubim.
Fugim ca doi nebuni unul de altul
Dar niciodată nu ne ascultam sufletul.
Ne povestim prin priviri ultimele regrete
Iar eu te scriu cu mâna stângă pe perete.
JURNAL DE NOIEMBRIE
Ce toamnă teribilă!
Şi privirea ta incredibilă!
Un suflet acoperit de frunze-ngălbenite
Şi o grămadă de sentimente îngrădite.
O conversaţie mută între sufletele noastre
Şi un cer lipsit de orizonturile albastre.
O emoţie înstrăinată pentru un nume
Şi-o poveste construită pe ruine.
Un viitor sumbru în doi, dar separaţi
Doi prizonieri pe veci legaţi
Un foc a cărui căldură mă mistuie
Şi-o dragoste transformată-n obsesie.
IDILĂ DE DECEMBRIE
Mi-ai spus că sunt iubirea ta eternă
În acea noapte efemeră…
Îţi mai aminteşti?
Când îmi spuneai că mă iubeşti?
Am fost a ta cândva
Te numeam „iubirea mea”.
Îţi mai aminteşti ori ai uitat?
Sau acum ai masca de bărbat?
Ţi-am tranformat iubirea-n poezie
Cu speranţa că are o şansă spre veşnicie.
Mă-ntreb acum ce ai simţi?
M-ai mai putea minţi?
LA REVEDERE, MON AMOUR !
La revedere, mon amour!
Prezenţa ta are azi iz de tutun
Plecarea ta a luat forma unui damf de parfum,
Şi amintirea ta mă-nconjoară-n fum.
De asta îţi spun
că deşi avem un alt drum
iar sufletul îmi zace-n scrum
când tu te porţi ca un păun
ce-şi transformă sentimentul în tun,
Eu îmi ridic privirea şi-ţi mai spun
Cu ochii-nchişi de dor nebun,
Rămas bun, mon amour!
–––––––––––
Ioana Andreea DOGEANU
Slatina, Olt, 15 noiembrie 2017