Ioana Andreea Dogeanu: Îmbrățișări înfrigurate (poezii)

DOGEANU-Ioana-Andreea-nov2017-225x300PUSTIU

 

Ţi-e sufletul mai pustiu

decât deşertul

Iubirea ta a cunoscut amanetul.

Cum?

Simplu: refuzând duetul

Glasurilor

Şi sentimentul

Ultimei îmbrăţişări înfrigurate.

 

 

FRIG

 

Ce frig e azi în mine

Şi câţi oameni între noi,

Sătui de-atâta bine

Avem doar ochii goi.

Şi sufletul mi-e rece

Când se anunţă ploi,

Toamna oricum trece

Dar nu mai suntem doi.

 

 

BLESTEM

 

Să nu mă priveşti

Să nu mă zdrobeşti,

Să te căieşti,

Să-nnebuneşti.

Să te-mbogăţeşti

Şi să sărăceşti,

Să te-ndrăgosteşti

Şi să te-mbolnăveşti.

Să tot câştigi

Şi să pierzi

Să-ţi aminteşti

Să mă nimiceşti.

Să îşi doreşti

Să-mi povesteşti.

Să mă jeleşti

Să rătăceşti.

Să fii amant

Să fii-nşelat.

Şi adulat

Şi regretat.

Să tot vorbeşti

Să le-ameţeşti.

Să te-amăgeşti

Că le doreşti.

Să te-ndoieşti

Că mai iubeşti.

Să pomeneşti

Să mă urăşti

Să reuşeşti

De acest blestem să te fereşti.

 

 

DILEMĂ TOMNATICĂ

 

Uneori iubirea e un chin,

pe care noi îl numim simplu: destin.

 

Alteori simţim ceva

pe care-o confundăm cu dragostea.

 

Acum încercăm să ne îndrăgostim

Dar nu ştim vreodată dacă o să mai iubim.

 

Fugim ca doi nebuni unul de altul

Dar niciodată nu ne ascultam sufletul.

 

Ne povestim prin priviri ultimele regrete

Iar eu te scriu cu mâna stângă pe perete.

 

 

JURNAL DE NOIEMBRIE

 

Ce toamnă teribilă!

Şi privirea ta incredibilă!

Un suflet acoperit de frunze-ngălbenite

Şi o grămadă de sentimente îngrădite.

O conversaţie mută între sufletele noastre

Şi un cer lipsit de orizonturile albastre.

O emoţie înstrăinată pentru un nume

Şi-o poveste construită pe ruine.

Un viitor sumbru în doi, dar separaţi

Doi prizonieri pe veci legaţi

Un foc a cărui căldură mă mistuie

Şi-o dragoste transformată-n obsesie.

 

 

IDILĂ DE DECEMBRIE

 

Mi-ai spus că sunt iubirea ta eternă

În acea noapte efemeră…

Îţi mai aminteşti?

Când îmi spuneai că mă iubeşti?

 

Am fost a ta cândva

Te numeam „iubirea mea”.

Îţi mai aminteşti ori ai uitat?

Sau acum ai masca de bărbat?

 

Ţi-am tranformat iubirea-n poezie

Cu speranţa că are o şansă spre veşnicie.

Mă-ntreb acum ce ai simţi?

M-ai mai putea minţi?

 

 

LA REVEDERE, MON AMOUR !

 

La revedere, mon amour!

Prezenţa ta are azi iz de tutun

Plecarea ta a luat forma unui damf de parfum,

Şi amintirea ta mă-nconjoară-n fum.

De asta îţi spun

că deşi avem un alt drum

iar sufletul îmi zace-n scrum

când tu te porţi ca un păun

ce-şi transformă sentimentul în tun,

Eu îmi ridic privirea şi-ţi mai spun

Cu ochii-nchişi de dor nebun,

Rămas bun, mon amour!

–––––––––––

Ioana Andreea DOGEANU

Slatina, Olt, 15 noiembrie 2017

 

 

Lasă un răspuns