Vă mulțumesc mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!
Ioan POPOIU: Mai întâi, vă rog să-mi spuneți care este percepția de sine: cine este Mariana Petrache?
Mariana PETRACHE: Singurele cuvinte pe care le-aș putea spune despre mine și ați putea să le înțelegeți, faptul că eu sunt un simplu om de la țară, că iubesc oamenii, natura, că sunt o fire creativă și activă, că îmi place să pictez, să fac fotografii și să scriu, că pot să iubesc un fir de iarbă, că simt o bucurie mare când cade primul fulg de zăpadă…Mă bucur și de miresmele fânului cosit, de parfumul florilor, de mersul desculț prin iarbă, de plimbările în natură, de culesul ciupercilor și de multe alte lucruri aparent mărunte. Sunt o persoană credincioasă și binecuvântată. Ori de câte ori mi-e dor de Dumnezeu, mă rog…, El îmi ascultă rugile, întorcându-Și fața spre mine…
Ioan POPOIU: Ce ne puteți spune despre familie, părinți?
Mariana PETRACHE: Sunt multe de povestit despre familie, care este chintesența vieții mele. Alături de soțul meu, Costel Petrache, inginer agronom, cultivăm legume și flori în spații protejate. Eram bugetari, la o instituție agricolă, când am renunțat la servicii și ne-am luat soarta în propriile mâini, punând pe picioare o mică fermă de legume și flori. Recunosc că nu a fost ușor, însă am reușit să ținem doi copii în facultate și să ducem un trai decent. Părinții… au fost doi oameni minunați și muncitori, tatăl meu s-a dus….doar mama mea trăiește În copilărie, am fost un copil norocos, nu am dus lipsă de nimic. Tatăl meu era gestionar, la bufetul din sat, iar mama lăptăreasă. Au fost foarte severi cu mine și cu fratele meu. Erau conservatori… eram rebelă și frumușică, iar tentațiile erau la tot pasul… Mereu eram legată de sora mea, mai mare decât mine cu doi ani, care semăna mai mult cu o sfântă și mergea foarte rar la discoteci și baluri…
Ioan POPOIU: Cum este locul natal, Lozna?
Mariana PETRACHE: O, Doamne, aici este raiul pe pământ!…Puteți să vă închipuiți, de o parte este Someșul, iar de cealaltă parte localitatea este înconjurată de păduri, de foioase și conifere. În comuna Lozna avem atracții turistice: Biserica de lemn „Sfântul Dumitru”, construită în 1813, pe lista monumentelor istorice; Biserica de lemn din satul Preluci, construcție din 1875; Biserica de lemn din satul Valea Loznei, construcție din 1870; Turnul roman de la Lozna; Sistemul de supraveghere și apărare a limesului Daciei de la Cormeniș. Sistemul de supraveghere și apărare a limesului Daciei de la Preluci.
Ioan POPOIU: Școala v-a plăcut ?
Mariana PETRACHE: Desigur, liceul a fost o etapă importantă pentru mine, pentru educația și formarea mea, ca om și profesie.
Ioan POPOIU: Ați urmat un liceu economic ? De ce ?
Mariana PETRACHE: Sincer, nu am dorit să urmez acest liceu, părinții au fost cei care au decis pentru „binele meu”.. Și-ar fi dorit să fiu asistentă medicală, să urmez liceul Sanitar de la Oradea, însă eu eram atât de sensibilă, că la cea mai mică dâră de sânge mă lua cu leșin… Mi-am dorit să urmez Școala de Arte Plastice, din Cluj-Napoca… Visul meu era să pătrund tainele picturii și mai ales să le învăț pe cele ale sculpturii. Îmi plăcea să modelez din plastilină, din lut, chiar și din aluatul de pâine, statuete, personaje din basme, animăluțe… Când alegi viitorul pentru copilul tău trebuie să ții cont de abilitățile lui. Ne-am gândit că fiul nostru o să facă Facultatea de Horticultură și că va duce mai departe afacerea familiei. A urmat Politehnica, inginer constructor. A fost alegerea lui…
Ioan POPOIU: Aveți impresii plăcute din liceu ?
Mariana PETRACHE: Nu este elev care să nu aibă amintiri frumoase, din liceu. Am urmat treapta a I-a, la liceul de Mate-Fizică, din Jibou, după care am continuat treapta a II-a în Șimleu Silvaniei, la Liceul Economic. Eram plină de viață, glumeață și sufletistă. Am regretat mult acea perioadă de liceancă, cu multe năzbâtii și îndrăgosteli.
Ioan POPOIU: V-ați gândit să urmați o facultate ? Ce v-ar fi plăcut ?
Mariana PETRACHE: Da, mi-am întocmit dosarul pentru Academia de Poliție (Miliție). Am trecut prima parte de probe, iar înainte cu o săptămână de examenul scris a murit tatăl meu și am amânat. Între timp, m-am căsătorit și am renunțat la ideea de-a mă face ofițer de poliție….
Ioan POPOIU: Căsătoria când a avut loc ? Aveți o familie frumoasă!
Mariana PETRACHE: M-am căsătorit în 1987. Chiar a fost „dragoste la prima vedere” și afirm cu tot sufletul că în prezent ne iubim ca la început. Da, am o familie frumoasă, doi copii minunați, un băiat și o fată, ambii fiind deja la vârsta la care își croiesc propriul drum. Sunt atât de fericită, încât să pot mulțumi bunului Dumnezeu că mă trezesc în fiecare dimineață, că mă bucur de familie, de fiecare rază de soare, de ploaie, de viață și că pot să merg liniștită la somn.
Ioan POPOIU: Să vorbim despre poezie! Când ați descoperit universul cărților?
Mariana PETRACHE: De mică mi-a plăcut literatura, am citit tot ce era în biblioteca din Lozna. Mi-amintesc că mama mea, în vacanță, mă punea să realizez lucru artizanat, îmi dădea normă de cusut, iar eu citeam pe ascuns…când venea ascundeam cartea sub pânza de cusut. Aveam voie să citesc doar în sărbători și duminica. Pentru ei, munca era mai importantă, erau oameni gospodari.
Ioan POPOIU: De când datează primele versuri ?
Mariana PETRACHE: Primele mele poezii le-am scris pentru soțul meu, în primii ani de căsătorie.
Ioan POPOIU: Ați publicat in reviste ?
Mariana PETRACHE: Da, au fost câteva reviste care mi-au publicat poeziile. Revista „Cenaclul de la Păltiniș”, revista „Dor de dor”, revista „Freamăt”.
Ioan POPOIU: Primele volume au apărut relativ târziu! De ce ?
Mariana PETRACHE: Am fost pasionată de dezlegarea și compoziția rebusistică, între 1998 și 2002, am avut publicate peste 120 de careuri, cele mai multe în revistele de rebus și în gazetele locale. În aceea perioadă, am trimis la una dintre reviste o poezie. Faptul că nu a fost publicată m-a descurajat și am renunțat. Abia mai târziu, când copii mei s-au format profesional, am zis că e timpul să mă ocup și de pasiunile mele.
Ioan POPOIU: În ce context ați publicat primul volum, „Pânza de vise” ?
Mariana PETRACHE: Debutul publicistic al meu a fost într-o carte colectivă, în 2016, în Antologia „Lyrics et prosa” volumul III, alături de peste treizeci de creatori contemporani de literatură remarcabilă. Cu prilejul lansării volumelor editurii Națiunea pe scena târgului de carte Bookfest 2016, am reușit să-l cunosc pe domnul Romeo Tarhon, scriitor, publicist, editor, căruia i-am propus colaborarea pentru realizarea primului meu vis, „Pânza de vise”, primul meu volum de poezii.
Ioan POPOIU: Vorbiți-ne despre cuprinsul lui, a avut succes ?
Mariana PETRACHE: Da, Editura Națiunea, reprezentată prin domnul Romeo Tarhon, a făcut posibilă lansarea cărții mele, la târgul de carte Gaudeamus 2016. Am primit și premiul de debut pentru acest volum de poezii.
Ioan POPOIU: La scurt timp, a apărut al doilea volum, „Aștri rătăciți”! Ce ne puteți spune despre acesta ?
Mariana PETRACHE: Nu eram pregătită pentru această carte, „ Aștri rătăciți”. Simțeam că mai trebuie să lucrez, pentru a ieși de sub tiparniță. Pur și simplu, eram nemulțumită…Nu-mi place să fac lucrurile pe grabă …Domnul Romeo Roșiianu, scriitor, jurnalist, editor la Ecreator, a insistat să strâng poeziile și să le trimit. Era perioada cu campania de primăvară, când sunt foarte aglomerată și stresată. Într-un final, am reușit să adun poeziile, așa că mai pe grabă a ieșit cel de- al doilea volum de poezie, de care sunt mulțumită.
Ioan POPOIU: De ce scrieți ? Aveți un crez poetic ?
Mariana PETRACHE: Scriu pentru că îmi place, o fac pentru sufletul meu. Poeziile mele sunt fărâme de gânduri spontane scrise de dragul artei… Prin ele, încerc să găsesc cuvintele potrivite pentru a transmite cititorilor emoții plăcute, să-i fac să simtă vibrațiile cuvântului, să vindec tristețile și urâțeniile sufletești… Poezia mea este sufletul meu așternut în fața cititorilor, alteori este un strigăt de durere cu sentimente și trăiri personale sau ireale…
Ioan POPOIU: În paralel, ați fost prezentă în paginile unor Antologii, cu denumiri metaforice! Cum comentați această participare?
Mariana PETRACHE: Am răspuns invitațiilor de participare, la mai multe antologii, și fiecare antologie a fost un moment de bucurie artistică, pentru mine. Nu știu dacă aceste cărți vor fi citite în viitor de cineva!… Mai citesc adolescenții, în ziua de azi, cărți? …sau iau în derâdere actul creației ?! Important este să rămână ceva în urma noastră, un fel de carte de vizită, cu scriitori de valoare, apreciați și cunoscuți între contemporani, care onorează această antologie și alături de care au apărut debutanți în tainele scrisului.
Ioan POPOIU: În sfârșit, dvs. ați fost co-coordonator al unor Antologii cunoscute și prețuite! Ce ne puteți spune despre acestea?
Mariana PETRACHE: Adevărat, am participat în calitate de co-coordonator la realizarea a nouă cărți de antologie colectivă de creație literară, alături de domnul Emilian Oniciuc, doamna Stela Cheregi și domnul Romeo Ioan Roșiianu. Îmi permit să afirm că fiecare carte, în parte, are frumusețea ei, cu parfum de poezie, că sunt de o eleganță artistică aparte, cu o sensibilitate răscolitoare, prin gingășia versurilor și prin efectul emoțional plin de candoare.
Ioan POPOIU: La ce lucrați în prezent ?
Mariana PETRACHE: Împreună cu poeta și eseista Stela Cheregi, avem un nou proiect literar, antologia „Literatura din călimară”, volumul 4.
Ioan POPOIU: Ce proiecte, ce planuri de viitor aveți ca poetă ?
Mariana PETRACHE: Ca prim proiect mă gândesc, în primul rând, să duc mai departe ștafeta Antologiei „Literatura din călimară” și mai înspre toamnă, să îmi adun poeziile pentru al treilea volum de poezie, căruia mă gândesc să-i dau nume de botez „ Blestemul iubirii”.
În încheiere, vă mulțumesc pentru bunăvoință și vă doresc succes!
––––––––
A consemnat,
Ioan POPOIU
6 mai 2019