MARIANA GURZA – EVOCARE
Pe Mariana, am cunoscut-o
oarecum pe neașteptate, nu-mi
amintesc exact împrejurările (nu, nu
am cunoscut-o direct, nu am mai avut
răgazul…), când anume s-a
întâmplat…
Eram deja pe facebook, în
primăvara lui 2017, iar după câteva luni, prin vara-toamna aceluiași an,
m-am întâlnit cu acest nume, indirect, prin intermediul unei reviste,
LOGOS și AGAPE, și al unui post de radio, ROMANTIC! Concret,
Mioara Hususan, din partea acestui post, mi-a vorbit despre o antologie
lirică, PRINTRE RÂNDURI, PRINTRE GÂNDURI, PRINTRE
OAMENI!
Mi-a plăcut această denumire metaforică, am trimis niște
poeme pentru această antologie și, tot atunci, m-am înscris în Grupul
Romantic, am început să ascult emisiunile de sâmbătă ale acestui post
de radio, unde erau citite inclusiv poeme de ale mele și ascultam muzică
frumoasă, după gusturile noastre romantice…
Intrând în antologie și în
grup, sub genericul ,,Romantic cu armonie și bucurie”, am devenit de-
al casei și am fost imediat adoptat, am cunoscut rapid o serie de nume,
în afară de Mioara, precum Camelia Cristea, Doina Spilca, Tamara
Tomiris Gorincioi, Vasilica Grigoraș, Adriana Popa… Am lăsat-o la
urmă, pentru că, prin mijlocirea ei, am ajuns în paginile Antologiei și în
rândul membrilor Grupului Romantic! De fapt, Adriana Popa m-a
condus în rândul colaboratorilor revistei Logos și Agape, unde am
început să public poeme (citite apoi la radio Romantic), și ea este aceea
care i-a vorbit Marianei Gurza despre mine.
Publicam frecvent în Logos și Agape, (eram în fiecare sâmbătă
pe Romantic), eram activ, comentam textele publicate aici,
eram prezent, sociabil, frecventabil… Mai mult decât atât,
grație relațiilor sale, Mariana a publicat poeme, texte (interviuri)
semnate de mine, în diaspora, în bloguri din SUA, Saltmin
Media și Miorița, și Canada, ca și în Australia, în
Confluențe literare.
Astfel că, la scurtă vreme, Mariana
mi-a propus (mie și Adrianei Popa) să devin redactor de literatură al
revistei Logos și Agape, trebuia să identific poeți și să-i promovez în
paginile revistei. În această calitate, am promovat o serie de poeți tineri
sau în curs de afirmare, precum Daniela Bălăuță, și am realizat
numeroase interviuri cu poeți și scriitori, Ioan Pop, Mariana Grigore,
Tamara Gorincioi, Doina Spilca, Vasilica Grigoraș… Eram prezent
săptămânal cu aceste lansări și interviuri, primite cu interes de cititori,
materialele erau bine cotate în diaspora, îmi plăcea ceea ce făceam,
descopeream în mine calități de jurnalist, autor de reportaje, înclinație
spre dezbatere și polemică.
Am continuat astfel mai mult de jumătate
de an, încât, în primăvara anului 2018, când la Chișinău se organiza
Marșul Centenarului (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România),
la 25 martie 2018, am fost trimis de Mariana Gurza, la Chișinău, în
calitate de corespondent al revistei Logos și Agape. La scurtă vreme
după ce-am revenit de la acest eveniment, am publicat un articol
răsunător, cu acest titlu (Marșul Centenarului) în revista Logos și
Agape, reluat ulterior și în revista ASLRQ (Canada).
Publicarea articolului în Logos și Agape a provocat controverse și,
în această împrejurare, s-a vădit fermitatea caracterului Marianei, care
s-a opus schimbării articolului, apărând dreptul la opinie și la
exprimare liberă! Am continuat să public materiale literare interesante
(grupaje și interviuri) și, în același timp, am început să public materiale
diverse, studii istorice și teologice, care apăreau săptămânal în paginile
revistei, grație generozității ei. Era un fapt notoriu că era foarte
înțelegătoare și căuta să-i ajute pe toți, să promoveze pe cât mai mulți
în paginile revistei sale. Publicase multe volume, era o poetă
cunoscută, profundă, dar nu se gândea la ea, nu se promova pe sine, ci
urmărea să facă cunoscuți pe alții, să fie alături de tinerele talente,
pentru afirmarea lor. La toate solicitările mele, ale colaboratorilor
revistei, ale celorlalți în general, Mariana se dovedea mereu receptivă,
era specială, prin această empatie totală față de cei din jur.
Avea un suflet deosebit și de-aici izvora totul… Era originară din
Bucovina pierdută, făcea parte dintr-o familie prigonită de soartă, de
dușmanii neamului românesc, se refugiase în țara rămasă liberă, după
1940, vorbea cu durere, marcată, de aceste întâmplări triste… Era o
natură etică, morală, profund credincioasă, împărtășea valorile
tradiționale, iubea biserica, mănăstirile, tot ce era sacru, lucrurile
frumoase, sensibile, vorbea puțin, era interiorizată, tristețea sau
nemulțumirea o părăseau repede, îi plăcea să-și arate bunătatea. De multe
ori, vorbeam cu ea, o ascultam, îi percepeam vocea (timpul n-a mai avut
răbdare, n-am ajuns să o cunosc…), transmitea ceva special, avea o
vibrație anume a sufletului, scriu aceste rânduri și îmi dau seama că mi-e
greu să vorbesc despre ea la trecut…
Acolo unde se afla, în conducerea revistei Logos și Agape, era
puternică, inegalabilă, era cunoscută, prețuită, admirată, reușea să facă
mult bine și să-și arate astfel frumusețea sufletului. Ființă morală, fermă,
tradiționalistă, credea în valorile perene, vibra la neamul acesta, la cerul
și pământul lui, trăia într-un univers familiar alcătuit din frumusețe,
credință, ethos, se opunea relativizării valorilor și principiilor! În
interviuri, își dezvăluia sufletul, ideile și principiile îi erau foarte clare,
nu-i plăceau jumătățile de măsură și se ferea de compromisuri, era o
luptătoare, știa când să fie vehementă, activă, neînduplecată, plină de
energie și dinamism!
Era o persoană deschisă, spontană, vie, autoare a
unui mare număr de volume, valoroase, substanțiale, era mai curând
modestă, nu vorbea de persoana ei, foarte greu publica ceva, dar îndemna
pe mulți să fie activi, creativi, să scrie, să publice, să intre în uniunile de
creație, să se dedice scrisului! Avea vocație de ctitor, era neobosită,
doritoare să facă ceva, să inițieze, să conducă, să fondeze, să lase în urma
ei lucruri frumoase și durabile, să antreneze și pe alții într-o activitate
constructivă, să-i ajute să-și descopere vocația.
Ca poetă, autoare a numeroase volume apreciate, și director al unei
reviste cunoscute și prețuite de cititori, Mariana Gurza și-ar fi putut construi
un nume răsunător, o platformă publică de afirmare personală, dar nu a
făcut-o, iar acest lucru denotă o particularitate a sufletului ei ales, a
caracterului ei deosebit. Multe persoane roiau în jurul revistei, intelectuali
din țară și diaspora, poeți tineri sau consacrați, iar radio Romantic, tutelat
de ea, era deschis practic tuturor, doritori să-și asculte propriile creații pe
undele acestuia. Mariana, detașată, interiorizată, era activă și făcea multe,
dar aproape nu-i simțeai prezența, fiind foarte discretă, rezervată chiar.
Avea această capacitate rară de a uita de sine, pentru a se deschide
celorlalți, convinsă că aceasta se aștepta de la ea, practic, voind să facă cât
mai mult bine, nu se mai gândea la persoana ei.
Generozitatea sufletească și atitudinea dezinteresată proveneau dintr-
o calitate aparte a personalității ei, credința puternică în Dumnezeu,
trăirea și fapta creștină, aceasta era temelia caracterului său! De-aici îi
provenea forța interioară, motivația actelor sale, de-aici se năștea și
slăbiciunea, în sensul bun al cuvântului, căldura și bunătatea care îi erau
proprii și o defineau atât de bine. S-a spus despre ea (Mariana) că este
,,poeta cu suflet de înger”, iar aceasta se referă la persoana și
sensibilitatea ei, dar, în același timp, este definitorie și pentru poezia ei,
care atingea inefabilul, universul ei poetic nu era caracterizat doar de
lirism, de estetică, ci și (mai ales) de finețe spirituală, de rațiuni înalte,
de dimensiune religioasă. Un volum al său se intitulează, nu
întâmplător, ,,Dumnezeu și umbră”! Scriind o poezie aleasă, cu ținută
estetică și spirituală pregnantă, Mariana era receptivă la tot ce era
valoros în creațiile poeților și scriitorilor, pe care îi stimula, în
publicațiile literare periodice, pe care știa să le prețuiască și aprecieze
(avea cuvinte calde de apreciere pentru revista noastră, Ofranda literară,
la care colabora cu plăcere).
Despre Mariana, nu se poate vorbi conjunctural, fie și în paginile
unei cărți, despre ea trebuie să vorbim firesc, cald, uman și frecvent,
prin ceea ce a scris, prin ceea ce a făcut, prin faptele ei bune și
dezinteresate, ea este aici, alături de noi, printre rânduri, printre gânduri,
printre oameni…
În încheiere, aș dori să reproduc integral poemul pe care i l-am dedicat,
sub impresia copleșitoare a plecării ei neașteptate:
CA O BALTĂ DE SÂNGE
Motto: ,,nu știi ce strânsă mi-este inima
și-o viață-i doar
cât ai clipi din ochi”
(Shakespeare)
Poetei Mariana Gurza
știi tu ce mi se-ntâmplă acum în ce abis sunt scufundat ai văzut
vreodată apusul strălucind ca o baltă de sânge sunt clipe în care te simți
sfâșiat făcut bucăți nu știi dacă ești viu sau mort ființa ta prinsă într-un
imens malaxor de tocat vieți în ceasurile acelea de foc chiar nimic nu
contează vorbe vorbe vorbe nimic nu te poate distruge mai bine decât o
mare durere care te arde de viu pierderea unei ființe ce poate fi de
neînlocuit va ști cineva să ne spună ce-a simțit Ahile la moartea lui
Patrocle el care refuzase un rege nu știm nimic despre pierdere suferință
până când pumnalul ei nu pătrunde adânc în noi să simți moartea s-o
trăiești în viață fiind în strălucire iată ce nu se poate povesti este
neverosimilul însuși câte ceasuri infernale trăim zilnic să percepi sfârșitul
doar imaginar este cumplit înainte să fie aievea crede-mă prietene
cuvintele nu ne mai ajută vom înțelege cumva pe Alexandru cuceritorul
Orientului în singurătatea Babilonului strigătele sale de durere pentru
Hefaistion pe care-l iubea mai mult decât viața nu știm nimic despre
durere mental nu poți suferi cu creierul nu poți iubi din creier durerea
aceea care te arde te face scrum într-o clipită când pierzi pe cineva de
neînlocuit cine poate să-nțeleagă să descrie nu poți trăi prin procură ce
poate fi mai personal decât durerea acel cineva lipit de sufletul tău ce-a
simțit Horatio când îl plângea îmbrățișând pe Hamlet prieten ființă iubită
rațiunea sa de a fi să știi că ai o singură ființă în univers și să o vezi căzând
fulgerată de soartă să vrei să-i dai viața ta la schimb să primești moartea
în locul ei și să nu poți schimba voința neînduplecată a destinului poate
cineva înțelege trăi suporta sunt hotare de netrecut enigme de neînțeles de
neîndurat cum să-ți educi durerea încât să o-mblânzești când te privește
cu ochi de fiară
te-ntreb acum în ceasul acesta greu în plină noapte
când simt cum mă arde și miile de cărți citite și trăirile alese nu mă pot
apăra de această durere tăioasă care îmi sfâșie ființa de sus până jos…