Ioan MICLĂU-GEPIANU: Luntrașul

Luntrașul

 

Eu sunt luntrașul bărcii mele,

Eu mi-o conduc prin val și vreme,

Purtând sub frunte stoluri de catrene,

Când în urechi îmi cântă duioase turturele.

 

Mai dau ades de-al malului perete,

Dar nu mă enervez, nici nu sunt supărat,

(Căci nimenea în lume nu-i fără de păcat)

Nici când îmi vine să-mi cânte vr-un erete.

 

Din nou îmi îndrept cârma către larg,

Rugându-mi al meu înger-păzitor

Să nu mă depărteze de-al păcii lui izvor,

Să-mi pot încheea calea prin cinste și prin drag.

 

Rechini de mare sunt destui,

Dar se retrag când le livrez catrene

Ce port în ele epitete și teatricale scene,

Căci bâta nu-i ca vorba ce le-o spui.

 

Eu sunt luntrașul bărcii mele,

Primesc și călători ce vor să treacă,

Fericiți căci valul nu-i îneacă,

Cuvântul bun te scapă de belele.

 

—————————

IOAN MICLĂU-GEPIANU

Cringila, N.S.W

Septembrie 2020

 

Lasă un răspuns