-Preot, scriitor, poet, traducător-
(n.26/octombrie,1624 – d.13 decembrie, 1693)
Motto:
”…Cunoaștem Doamne prietenii și
învață-mă să-mi iubesc dușmanii” – Ioan Miclău-Gepianu
PSALMUL – 29
Înălța-te-voi, Doamne, cu multă plecare,*
Că-mi trimiț sprejineală, de n-am lunecare.
Să n-aibă bucurie pizmașii de mine,
Doamne, Dumnezău svinte, că eu strig spre tine.
Că mă scoli de la boală și-m dai sănătate,
Și-m iei sufletul lesne de la greutate.
Tu mai scos de la iadul ce n-are lumină,
M-ai luat de la ceia ce pogoară-n tină.
Cîntaț Domnului, svinții, cîntaț să se știe,
Și-i spuneț mărturia într-a lui svinție.
Că svinția-sa Domnul scârba nu lățește,
Ce dă milă și viață cui se umilește.
Cine va vărsa lacrămi ș-a-nsăra cu jele,
L-va dezlega la zuă den toate greșele.
Ce eu zîceam în mine, când mă-mbogățîsă*
Că fără de sminteală m-va fi viața tinsă.
Și tu, Dumnezău svinte, mi-ai datu-mi putere,
De mi-au stătut frîmsețea fără de scădere.
Iară cînd ț-ai întorsu-ț fața ta cea svîntă,
Mi-au scăzut buiecia ș-am căzut la smîntă.
Și n-am de-acmu ce face, numai ce-oi striga-te,
Doamne, Dumnezău svinte, iartă-mi de păcate.
Că ce folos mi-a face sîngele cel mare,
De vreme ce-aș deșcinge să merg în pierzare.
Au doară poate spune țărna, să grăiască
De svînta-ț dereptate, să te povestească?
Auzit-mi-au Domnul și mi-au trimis milă,
Mi-au strânsu-mi slăbiciunea de mi-au datu-mi sîla.
Domnul spre bucurie mi-au întorsu-mi plânsul,
Zăblăul ce-mbrăcasăm m-au schimbat dintr-însul.
Și-mi fece veselie cu veșmânt de slavă,
Slava mea de cînte fără de zăbavă.
Că m-ai scos, Doamne svinte, de la umilință,
Binele tău l-voi spune în veci cu credință.
––––––––
Bibliografie: Dosoftei –Opere vol. I – Versuri, Editura Minerva – București, 1978, pag.67.
Am respectat întocmai dialectul autorului.
(Cartea este un dar primit de la Pr.Gheorghe Nemeș, Oradea, la 18.06. 2001, eu fiind în vizită la Oradea, gest pentru care îi mulțumesc și azi).
Ioan Miclău-Gepianu