Ileana VLĂDUȘEL: Și te duci…

Și te duci…

 

Te aștept cum aștept răsăritul în zori,

când pe coamă de munți înfloresc primăveri

Când se scutură noaptea de tăceri peste pat,

te doresc cum doresc adierea în obraz

 

când din ram se apleacă frunze verzi unduind

peste sufletul florii. Te aștept adormind

peste perna pe care gândul tău a oftat,

te aștept ca și cum visul meu s-a întrupat

 

nebunesc și fiesc și aprins dar și stins.

Te iubesc pentru că numai tu-mi ești în minți,

numai tu știi să-mi fi dig în fața furtunii.

Te iubesc cum iubește soarele umbra lunii,

 

te iubesc și nu știu cum să-ți spun că mă doare,

că din tot ce îți sunt tu nu-mi ești alinare

și mă sting și te strig, șoaptă stinsă în cenușă

și te duci și-mi rămâi doar în vis și mi-e frică….

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

1 noiembrie 2019

Lasă un răspuns