Rugăciunea
Mi s-a oprit în piept o rugă oarbă
De mila care pașii îi îndruma.
Mă închinam la cer să fiu iertată
Cu aceeași mână ce păcătuia.
Cerșeam la cer o ultimă iertare,
Aceeași ultimă de-un timp încoa’
Tot promițând că nu rămân datoare
Și-n acest timp păcatul se-întărea.
Se scuturau tulburător de albe
De îngeri, lacrimi pentru ruga mea
Ce răstignită în piept fără scăpare,
Tot pentru mine biata se închina.
Ce milă Doamne, o ce milă mare
Ai pus în rugăciune, că și-așa
Strivită de a vieții încercare
Mă tot ridică rugăciunea ta!
Mă doare Doamne, sunt fără scăpare,
Am risipit din harul Tău divin,
Simt că te-am jefuit de rugi și doare
În pieptul meu icoana când mă închin.
Nu știu cum ai făcut că arde tare
De fiecare dată când mă pierd,
De parcă în crucea răstignirii tale
Păcatul meu înfige un piron.
Ce rugă Doamne ai pus să stea-n hotare
Păcatului ce omul l-a învins,
Că orice vinovat are scăpare
Dacă-n regrete sufletul e prins!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
3 decembrie 2019