Purgatoriul
De-o parte și de alta, rai și iad.
La mijloc, purgatoriul. Întunecat!
Credeam când am făcut întâiul pas
înspre lumină. Binecuvântat
că-mi este drumul .Dar m-am prăbușit.
O, biet atom!
S-au spart din mine visele și-n zbor,
m-au răstignit credințele deșarte.
Credeam că sunt stăpâna vieții…Toate
s-au frânt cu prăbușirea acestui trup
ce îl credeam nemuritor. Din lut
era… Biet suflet amăgit!
M-am prăbușit, dar încă n-am murit!
Doar am rămas în temnița închisă
de visele deșarte. Încă mișcă
în derizoriul zilei pasul meu.
Biet om ce s-a crezut o clipă Zeu!
Pășesc prin purgatoriu rătăcind
legată de întuneric. Gând nătâng!
Ce fragedă speranță,
că cerul ar putea să-mi dea o șansă!
Nătângă, m-am rătăcit de mine aspirând
un vis prea greu pe umeri prea plăpânzi.
Și ce durere atroce,
să simți cum neputința te întrece!
Golul din suflet a aprins o zare și arzând,
a aruncat peste pământ,
tăciunii aprinși ai bietului meu gând
și acum mă zbat călcând peste jăratec
să scap din purgatoriul ros de patimi.
Voi reuși? Voi regăsi bun, drumul?
Nu știu…Că lângă mine nu-i niciunul
din visele avute. Va avea
acest atom, ăst lut, un strop de stea?
Voi reuși? Nu știu. Dar voi afla!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
12 noiembrie 2019