Ileana VLĂDUȘEL: Poesis

Sau poate…

 

Cu palme de nisip adun iluzii

În mine noaptea își caută refugii

Un drum se închide

Porți se năruiesc

Și totuși…

Nu renunț să te iubesc!

 

Trec zeci și sute de vagoane goale,

Nici unul nu oprește.

Pe peroane

Stau zilnic așteptând alți călători

Și totuși…

Eu aștept, poate cobori!

 

Sau poate urci

Sau poate n-ai urcat,

Poate te-ai răzgândi și n-ai plecat,

Poate aștepți sperând să-ți recompun

Dintr-o busolă veche

Un nou drum.

 

Sau poate pur și simplu ai plecat

Ș-ai luat cu tine urmele din pas.

Nu-mi spui și eu nu știu

Doar te aștept

În timp ce fluturi

Aripile-și pierd.

 

 

Și-n timp ce metereze se ridică

Din așteptări eterne,

În mine strigă

Chemarea unui nu însingurat.

Nu te zăresc!

Sau poate…m-ai uitat?

13.08.2020

 

 

Epigoni

 

Epigonilor ce peste fila albă mâzgălesc

Și-au asediat cu tocul, sfânt altar aprins de vers,

Bieți imitatori ai celor ce pe scut au apărat

Muza sfântă-a poeziei: câte lupte ați purtat?

 

Câți din voi urmând pe Apollo, casă, masă ați lăsat

Exilați de o idee, numai pentru c-ați visat?

Apărând cuvântul, schije, câte-n piept v-au sfârtecat

Rămânând în veșnicie, elizeelor soldați?

 

Calliope cea isteață, Euterpe ce cânta,

Clio cea cu cartea în mână sau Erato-au fost cumva

Muzele ce vă mânară epic gen a înălța

De v-ați erijat pe viață, corifei pe scena sa?

 

Epigoni-n a căror coruri și eu cânt din lira mea,

Nu-înjosiți dăltuitorii ce-n cuvinte au pus stea

Și nu prigoniți aezii, altfel Teba va cădea!

Glorioaselor cuvinte, nu le ștergeți aura!

 

Iar când imitând Poeții, pana voastră va reda

Câte un fragment ilustru, nu puneți peceți. Veți da

Persefonei biruri multe din infern vrând a scăpa.

Însă timpul nu vă iartă! Are judecata sa!

12.08.2020

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

August 2020

 

Lasă un răspuns