Alint în piatră
A rămas așa…întemnițat în timp
Zidit în templul pietrei,
Un alint…
Atât de cald că n-a putut fi stins!
Atât de adânc că n-a putut fi smuls!
Iubind
atingerea de sentimente, piatra
și-a deșirat de bună voie viața
și gata!
În veșnicia pietrei răstignită
Și-n pieptul meu, pe inimă zidită,
Plânsă
din ochiul darului în pielea mea-n durere,
Atingerea alintului cu mănă mângâiere
Nu piere!
Și a rămas așa…zidit în piatră
alintul ca nicicum și niciodată
să nu cadă!
Ca adierea vântului pe frunză
Ce-i lasă ramului golașă umbră,
Stă încă!
Și când mă doare viața sau mi-e dor
Din templul pietrei unde stă ecou
Vine din nou….
17.10.2019
Nu mai vorbi!
Nu mai vorbi, ține-mă-n brațe,
atinge-mă și stinge-mă, dă-mi pace
și de războiul ce se duce-n piept
du-mă departe, nu mai pot s-aștept!
Ia-mi inima în palmele amândouă,
Frământă-mi gândul cât afară plouă,
Răstoarnă cerul, varsă luna-n pat,
Închide-mi c-un sărut gândul, să tac!
Nu mai vorbi, cu degete-cărbune
Scrie-ți cuvintele direct pe mine,
Umple tăcerile cu focu-aprins
De buzele care mă scot din minți!
Nu mai vorbi, rămâi cât mai aproape
cântă-mi poeme cât mă ții în brațe,
Fă noaptea asta de neegalat,
Nu mai vorbi, fă-i mângâierii pat!
Stai lângă mine, taci, doar scrie-mi blând
Cu degetele tot ce vrei să simt!
Rămâi în mintea mea și-n carne-mi stai,
Ține-mă strâns la pieptul tău și hai,
Citește-mi trupul gol cu trupul tău
Toate cuvintele le-am scris pe el!
Nu mai vorbi…
18.10.2019
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
16 octombrie 2019