Ploaie bacoviană
Cerul plânge hohotind cu nori,
Suspinând furtună și aruncând în noi
Fulgere de foc , rafale reci
Înecând sărmanele poteci.
Strigă ceru-întunecând albastrul,
Mânios, i-alungă nopții astrul
Și aruncă stelele de-a valma,
Suduie și scuipă în noi sudalma.
Prin pereții nopții întunecați
Bântuie răcoarea, nori certați
Plâng suflându-și nasul spre pământ
Și-aruncând pietroaie mari de vânt.
Plânge cerul, plânge, plânge, plânge,
Inima pământului se frânge!
Asaltat de horde ude, reci,
Își deschide ușile la beci.
Ramurile pomilor se strâng
De atâta jale, jumulind
Haina verde, frunza înmugurită
Și sub ropot tremură de frică.
Zori se nasc și nopți revin în lacrimi
Parcă își plătesc eternități de patimi.
Cerul își pleznește cu biciușca
Herghelii de nori și trage-n ei cu pușca.
Și ce plânge, Doamne și ce plânge
Cerul, când afară își împinge
Stelele ascunse prin cotloane
Adunând din nori, batalioane!
Plouă, plouă, de cu zori tot plouă,
Noaptea vine, lacrima în rouă
Cade peste floarea înecată
De a bolții, aspră judecată!
Norii, între ziduri tulburi prinși
Se declară de acum învinși.
Lacrimi nu mai au, nici întristare,
Își doresc odihnă în disperare.
Storși de vlagă, părăsiți de fii,
Caută lumina, vor ieși
Bravi ostași ai cerului, senin
Să mai guste, fie și puțin?
Și ce sfadă fac, ce hărmălaie,
Parcă așteaptă iar să ia bătaie!
Zori se furișează printre ei
Și valsează dansul soarelui.
Printre crăpăturile de albastru
Se strecoară aproape, mândrul astru,
Îmbrăcând pământul în lumină
Și atent ca norii să nu vină.
Nu se înseninează, încă nu-i destul,
Dar în depărtare, oastea de lumini
Se strecoară tainic printre geamandură
Aducând s-ajute, raze de căldură!
23.06.2020
Plouă
Plouă și geamul nu mai face față.
E plin de stropii reci. Dâre se varsă
Pe sticla transparentă și subțire.
Plouă de parcă cerul plânge peste lume,
De parcă renegați de strălucire
Își varsă aștrii oful peste lume.
Plouă de parcă albastrul din înalt
Petale își revarsă pe-al lumii verde ram.
Plouă înmugurind în boabe reci
Fereastra orizontului. Poteci
de lacrimi curg apoteotic
din pleoapele închise ale ceții.
Plouă și prin perdeaua croșetată
În strop subțire, plânge zarea spartă.
08.11.2019
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL