Ileana VLĂDUȘEL: Dincolo de orizont (poeme)

Dincolo de orizont, văd, rând cu rând,

cum se întorc cocorii purtând

pe aripile întinse poemele mării

și mai văd clipele răsăritului și ale înserării

înflorind din stele ce-și țin

luminile aprins într-un veșnic Crăciun.

Dincolo de orizont văd țărmuri albastre

și porți deschise prin care pătrund speranțele noastre.

Zilele își desfac

dincolo de orizont, petalele clipelor transformate în șirag

pe care ni le dăruim unii altora, cu drag.

Peste privirea celor ce-i adună eternității cuvinte, zilele cad

din copacul timpului și se sparg

în bucăți de infinit și apoi se prind

de suflet și se aprind

încălzind nopțile celor ce plâng.

Abdică, dincolo de orizont, cutume purtate

în formă de cruce de visele noastre în spate

și ard pe țărmul aprins al dorințelor împlinite.

Dincolo de orizont, orb,

timpul se împiedică și se oprește în loc.

Simt privirile stelelor rătăcite

peste dorințele mele așteptând să fie împlinite.

Curg, printre umbrele roase de gelozie

cuvintele și încep să se adune în poezie.

Strigă în culori curcubeul, plângând

în picături de zâmbete peste ceruri verzi și sunt

țărmurile pline cu vise

ascunse în scoici și aduse

de promisiuni ajunse la ceas de împlinire.

Dincolo de orizont te văd cum mă privești

de parcă aș fi coborât din cartea cu povești,

mă aud vorbind și te văd

pe tine ascultându-mă și atunci mă rog,

să-mi rămână casa dincolo de orizont.

Mă aplec și ridic din nisip o efemeră

urmă de viață

și râd cum n-am râs până acum, niciodată.

După gratiile acestei lumi, dincolo de orizont

mă caut și mă regăsesc,

pentru că acolo e calea

ce ne va împlini chemarea!

27.09.2020

 

 

Nuntă cu alai de frunze

 

Toamna nuntind, lavandă în buchete,

Voalul în vânt i-acoperă pletele.

Timpul dorind mireasă repede

Îl pune naș, pe septembrie.

Popa citind legămintele, jură

Timpul că-i este toamnei măsură.

Plâng lăutarii, blând peste strună,

Toamna își pune roade în cunună.

Cad ruginii lacrimi din ramuri,

Frunze ce sunt în toamnă flamuri.

Miri și nuntași, cântă împreună.

Timpul îi prinde miresei cunună

Struguri cu viță și gutui coapte,

Alb crizanteme, dalii în brațe

Și în altarul de cununie

Mirii se leagă pentru vecie!

Alai de frunze țes pe picior

Să calce mireasa, mândru covor.

Sărută timpul tâmpla-arămie

A toamnei mândre ce-i e soție!

27.09.2020

 

 

Spune-mi inimă!

                                        Ziua mondială a inimii-

 

Spune-mi inimă, mai poți

Cu-atâtea răni să te-odihnești în nopți?

Nefericirea  o mai poți purta de- atâtea lacrimi?

Mă mai poți ierta?

Dar spune-mi inimă, din tot,

Anume, ți-a aprins ceva vreun foc?

Regreți ceva? Îmi reproșezi ceva?

Dar spune-mi inimă, mă poți ierta?

Și azi, la fel ca ieri, încă-ți mai dau

prilej de lacrimi inimă. Nu vreau!

Dar vezi…nu știu cum fac…ca-într-un ecou,

Pășesc pe același drum și te rănesc din nou!

08.05.2020

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

29  septembrie 2020

 

 

Lasă un răspuns