Dincolo de orizont, văd, rând cu rând,
cum se întorc cocorii purtând
pe aripile întinse poemele mării
și mai văd clipele răsăritului și ale înserării
înflorind din stele ce-și țin
luminile aprins într-un veșnic Crăciun.
Dincolo de orizont văd țărmuri albastre
și porți deschise prin care pătrund speranțele noastre.
Zilele își desfac
dincolo de orizont, petalele clipelor transformate în șirag
pe care ni le dăruim unii altora, cu drag.
Peste privirea celor ce-i adună eternității cuvinte, zilele cad
din copacul timpului și se sparg
în bucăți de infinit și apoi se prind
de suflet și se aprind
încălzind nopțile celor ce plâng.
Abdică, dincolo de orizont, cutume purtate
în formă de cruce de visele noastre în spate
și ard pe țărmul aprins al dorințelor împlinite.
Dincolo de orizont, orb,
timpul se împiedică și se oprește în loc.
Simt privirile stelelor rătăcite
peste dorințele mele așteptând să fie împlinite.
Curg, printre umbrele roase de gelozie
cuvintele și încep să se adune în poezie.
Strigă în culori curcubeul, plângând
în picături de zâmbete peste ceruri verzi și sunt
țărmurile pline cu vise
ascunse în scoici și aduse
de promisiuni ajunse la ceas de împlinire.
Dincolo de orizont te văd cum mă privești
de parcă aș fi coborât din cartea cu povești,
mă aud vorbind și te văd
pe tine ascultându-mă și atunci mă rog,
să-mi rămână casa dincolo de orizont.
Mă aplec și ridic din nisip o efemeră
urmă de viață
și râd cum n-am râs până acum, niciodată.
După gratiile acestei lumi, dincolo de orizont
mă caut și mă regăsesc,
pentru că acolo e calea
ce ne va împlini chemarea!
27.09.2020
Nuntă cu alai de frunze
Toamna nuntind, lavandă în buchete,
Voalul în vânt i-acoperă pletele.
Timpul dorind mireasă repede
Îl pune naș, pe septembrie.
Popa citind legămintele, jură
Timpul că-i este toamnei măsură.
Plâng lăutarii, blând peste strună,
Toamna își pune roade în cunună.
Cad ruginii lacrimi din ramuri,
Frunze ce sunt în toamnă flamuri.
Miri și nuntași, cântă împreună.
Timpul îi prinde miresei cunună
Struguri cu viță și gutui coapte,
Alb crizanteme, dalii în brațe
Și în altarul de cununie
Mirii se leagă pentru vecie!
Alai de frunze țes pe picior
Să calce mireasa, mândru covor.
Sărută timpul tâmpla-arămie
A toamnei mândre ce-i e soție!
27.09.2020
Spune-mi inimă!
Ziua mondială a inimii-
Spune-mi inimă, mai poți
Cu-atâtea răni să te-odihnești în nopți?
Nefericirea o mai poți purta de- atâtea lacrimi?
Mă mai poți ierta?
Dar spune-mi inimă, din tot,
Anume, ți-a aprins ceva vreun foc?
Regreți ceva? Îmi reproșezi ceva?
Dar spune-mi inimă, mă poți ierta?
Și azi, la fel ca ieri, încă-ți mai dau
prilej de lacrimi inimă. Nu vreau!
Dar vezi…nu știu cum fac…ca-într-un ecou,
Pășesc pe același drum și te rănesc din nou!
08.05.2020
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
29 septembrie 2020