De acum…
De acum tăcerile și- au pus în noi făgăduitele țărmuri
peste care călcăm cu pașii goi de drumuri
și de urme.
De acum respirațiile își așteaptă în noi libertatea
Și zborul, de acum se odihnește
pe cerul privirilor arse
acolo unde, amurgul se așterne zâmbind, bucată cu bucată
pentru fiecare clipă de viață rămasă
în noi agățată.
Nevindecată și temătoare stă inima de acum în căutare
de altă imaculată și largă zare
și doare.
Doare ca și cum orizontul atârnă fără plasă pe sârmă
și lumina zilei stă prinsă de umbră
și surdă, viața îți urlă
și tu nu mai poți să lungești dimineața și ceasul
tot sună și sună și spune că viața de acum
își caută-n moarte alt drum
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
10 octombrie 2019