Condiția umană
Chemări ascunse în suflet, neînțelese
și amestecate umbre,
strâng în clește
urme de geniu cu urmele de glod.
O lumânare aprinsă plânge în stropi
de ceară pe altar de viață,
Timpul ce se deșiră ca o ață.
Cine ești,
Străin ce pe poteci din viața mea pășești?
Sufletul, lumânare arsă
Pâlpâie în mine și îmi lasă
umbre, peste pereți de lut.
Dar cine ești,
străin ce scurmi la mine-n gând?
O urmă a flăcării, divină
amprentă a unei vieți pe zid de humă!
Amestecată carne, cu urmele de vis,
Vreasc pentru focul de iubire aprins!
Ce repede a ars în adăpost de tină,
Ceara ce împrăștia în jur lumină
Și câtă nebunie să visez că sunt
Oază cu apă limpede în pustiu!
Dar nu regret
decât că prea puțin din mine a fost
Mâinii neputincioase avanpost!
Din clipe sparte, resturi de lumină
Se strâng în jurul lumânării stinse în țărână.
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
3 ianuarie 2020