Câmpul cu joacă
Când nu adorm, în nopți cu luna plină,
În mine toate umbrele se adună
Și-n forme de balauri și de zâne
Mă cheamă în câmpul ce înflorește zile.
Păstrându-și veșnicia parfumată
Mă duc să mă mai joc cu ei odată
Și am impresia că timpul râde
Și-n florile cu zile se ascunde
Și-mi strigă în limba fiarelor pădurii
Să ascund copilăria de urâtul lumii.
Dar noaptea trece, timpul se strecoară
Copilăria se ascunde în seară
Și printre dunele întunecate
Încerc să o găsesc să-i fac cetate
Și să-i ridic de vreme metereze
În mine joaca să nu înceteze.
Trecutul freamătă un dor în mine
Și mă împinge să visez și mâine
Și-n noapte, sub o ploaie înstelată
Să stau pe locul unde crește joacă.
O să visez de atât de multe ori
Până o să găsesc câmpul cu flori
Unde copilăria ascunsă în joacă
M-așteaptă unde am pus-o să încolțească
Și unde focul ce mi-a ars privirea
A ars în pieptul meu nefericirea.
Un glas prin timp mă cheamă să găsesc
Grădina în care jocuri înfloresc…
————————
Ileana VLĂDUȘEL