Atâta iarnă
Atâta iarnă ne desparte
De răsăritul din priviri,
Se zbat săruturi prinse-n ruguri
Și rup uscate rădăcini!
Atât se zbuciumă furtuna
În pieptul nostru viscolind,
Când alungat-a fost iubirea
Stingând lumina din priviri!
Atâta iarnă ne desparte
În vara asta, dragul meu,
În timp ce viscolesc săruturi
Și plâng singurătăți în noi!
Ne sunt privirile orfane
De doruri rătăcind pe drum,
N-a mai rămas măcar o floare
să înflorească-n noi iubiri!
Atâta iarnă în privire,
în răsărituri amurgiri,
cad frunzele, uscate-zile
și-n pieptul nostru mor iubiri
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
16 octombrie 2019