Acest anotimp anodin
Peste acest anotimp anodin,
își scutură timpul
un rest de senin.
Zboară spre cer
vise rătăcite.
Prelins,
peste zidul vechi
o amintire
își pune peceți.
Timpul,
a zăvorât trecutul
în pieptul
din care se scurge nisipul.
Nu-i pasă
că nopțile sunt reci.
Tace
și aruncă cheia ușilor lăsate
deschise către amurg.
Peste zidul acesta vechi,
secundele plâng
iar umbrele
îmbracă în asfințit,
toate dorințele
ce nu s-au împlinit.
Acest anotimp anodin
și amurgul lui
ce se apropie
hain!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
2 august 2019