Harry ROSS: Aforisme

De când genialul Will a murit, veacurile au încărunțit, iar un alt Shakesspeare nu s-a ivit.

*

Dacă omul ar rămâne precum se naște pur și nevinovat, lumea at fi un paradis,  deschis pentru orice vis.

*

Potopul a fost primul care a vrut să înece omul.

*

Evreilor li se reproșează deșteptăciunea.

Un păcat mai mare n-ar putea  avea.

*

În picăturile de rouă strălucește o dinineață nouă.

*

Mâna face și tot ea desface.

*

Ochiul  vede dar nu totdeauna crede.

*

Gura vorbește,  gura rănește…

*

Comunicăm omeneșste ca să știm la ce anume altul ce gândește.

*

Spiritul nu vorbște, dar gândește și cântărește.

*

Ceea ce-i vizibil e și plauzibil.

*

Memoria nu are tată, nu  are mamă, dacă ar ține minte că e un copil cu multă  minte.

*

Când marile puteri se urăsc,  la nevoile omenirii nu prea se gândesc.

*

Convulsiile în politică stârnesc o  stare critică.

*

Scandalurile în căsnicie distrug și brumele  de armonie.

*

Ceea ce apa ia odată , nu se întoarce niciodată.

*

Dacă e să vină norocul, să aducă măcar ce așteaptă omul.

*

Nu miracolul ne lipsește, ci efectele lui  celeste.

*

Din toate lipsurile avem câte ceva. Orice adaos anume va ruina.

*

Poruncile dumnezeiești turnate în cuvinte rămân până astăzi sfinte.

*

Deși li s-a făcut dreptate, părțile în conflict ies de la jurați  nemulțumiți și supărați.

*

Rațiunea moțăie căci somnul o ronțăie.

––––––––-

Harry ROSS

Israel

25 iunie, 2018

Lasă un răspuns