SPOVEDIRE
Oare ce-o fi cu mine, de-s bolnav,
deşi sănătos par, Doamne?!
Picioarele ce-mi poartă trupul mi-s oable –
şi mulțumescu-Ţi, Doamne,
pentru tăria lutului din ele!
Dar de ce merg şchiop oare? Te-ntreb.
Oculistul s-a mirat că, la vârsta mea,
cataracta încă nu mi-a cuprins ochii –
şi totuşi, deşi văd calea,
calc pe-alături, Doamne!
De auzit, drept să spun, nu-s chiar prunc,
dar numai urechea stânga mi-i beteagă, Doamne,
nu şi cea dreaptă,
care-i şi-n somn… deşteaptă.
Şi totuşi sunt surd de-amândouă!
Unde e buba, Doamne, în mădularele mele?
De ce-mi sunt bolnave,
Deşi mă bizui pe ele?
Şi, când tocmai dezrădăcinam
următoarea nedumerire,
ca un biet creștin aflat la spovedire,
un Glas necunoscut urechii mele (din dreapta)
se rostogoli maiestuos:
„Deschide, creştine, poarta!…”
Iar eu, desfăcându-mi parcă de la mâini cătuşa,
am scos din țâțâni,
grăbit s-o deschid, şi… uşa.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
23 aprilie 2019
Foto: Internet
Foarte frumos Domnule Învățător.