NU MAI GÂNDIM
Nu mai gândim cu mintea ce-o avem
Din tată-n fiu, de multe generații…
Suntem drept pradă unui crud blestem
De cei ce vor să învrăjbească frații.
E deajuns, o vorbă aruncată
La un pahar cu vin de tămâioasă.
Și vorba cu venin se prinde-ndată;
Române, unde-i mintea sănătoasă?
Vin iar alegeri. Lacomii șacali
Cu noi minciuni, în fiece cuvânt
Vicleni, lingușitori, satiri venali
Vin să-ți promită, raiul pe pământ.
Te amețesc:- Străinii-ți vor averea!
– Ei vin să prade ce ți-a mai rămas…
Dar cei ce astfel zic, dețin puterea
Și ei, te vând. În fiecare ceas.
Din ce-aveam, dispare cât-un pic
Din suveran, ajuns ești sclavul burții
Zilnic, te simți, că ești tot mai calic
Iar toaleta, e în fundul curții…
Din ce ți-a fost promis, e…mai nimic
Iar noi scumpiri, la orizont apar
Ai viața, hotărâtă dintr-un „clik”
Și toate, într-un an de centenar.
Nu bănuiești, cât aș avea de spus;
Dar degetul, îl ști, arătătorul
Amenință să taci. Fi sclav supus
Că te aude, domnul dictator.
——————————–
Gheorghe LUCHIAN
Florești
21 noiembrie, 2018