FLOAREA DE SALCÂM
Din ramurile de salcâm
ce ning lumini
pe drumul ei de vis,
o floare ai desprins
şi i-o oferi …
Ea-n părul răvăşit de vânt,
din mers şi-o prinde …
Cu privirea o petreci
la cugetul primei iubiri …
Parfumul florii albe
o-nvăluie şi-aprinde …
Răpit şi tu
de valul ochilor senini,
pluteşti pe mări de raze;
covor de flori
i-aşterni pe adânc,
tot soarele-n privire …
Tresari ! …
În ochii mari, azuri, zglobii
un univers admiri,
iar ea în floarea de salcâm,
o lume de iubire !…
Din cel mai lung fior
al flăcării de-amor,
calea-i întorci şi-i ceri
în locul florii albe,
mâna delicată …
Şi-o întinde vad,
spre trupul ei copil, nevinovat
şi adori ce doar visai,
cea mai frumoasă fată! …
Prin râul sărutărilor adânci,
pe braţe-o treci,
o-nalţi uşor;
de gâtul tău se prinde …
Cerul o scaldă cu seninul
şi-o poartă de cunună;
pe faţa ei: zăpezi de mai,
o floare de salcâm,
curg râu, petale de surâs,
iar buzele-nflorite
le-neacă în furtună …
De atunci, se tot îmbracă
în alb curat salcâmii,
să ningă-n primăveri
un drum de amintiri,
de vise încărcat,
… din locul florii crise,
desprinsă la-ntâlnire,
izvoarele luminei
să curgă ne-ncetat …
Fălticeni, 1964
–––––––––––
Gheorghe APETROAE
Sibiu
(Poem cuprins în ciclul „Cântarea luminii” și publicat în volumul ,,Depăşirea trecerii”, Editura ,,FIAT LUX ” , Bucureşti, 2000)