M-ai zămislit creștin
Tu, Doamne, Ți-ai înmuiat condeiul
în Potirul Sfânt al vieții
și cu penița aurie a soarelui
în sufletul abia zămislit-
de pântecele vremii
mi-ai scris cu lumină
numele: creștin.
M-ai înfășat în aureolă cerească
cu cel dintâi scutec al lumii
și m-ai așezat pe un petic de finet-
era cusut cu urzeala florilor de crin.
Pătrunse de Duh Sfânt,
Mâinile-Ți picurau untedelemn înmiresmat
cu raze de lumină.
Le adunam în ochii mei curioși-
gânguram la fiecare strop tămâios
ce Îți aluneca printre degete.
Pături cu linii fine de nouri s-au
scuturat deasupra mea
și peste mine au căzut virtuți
în inerția seninului ancestral.
Tu, Doamne, ai suflat vânt
și m-ai îmbrăcat în curat veșmânt…
Până când?
Iată, prin glod am umblat
și l-am întinat-
Te-ai întristat…
Ai pironit în inima-mi plăpândă
Crucea-Ți Sfântă.
Dat-ai la bună vreme
ploi de lacrimi cu zvâcnet și smerenie
Tu, Doamne, făcut-ai veșmântul
iar, curat!
Îți mistui chemările
Îți mistui chemările
-din arhipeleaguri lărgite de Egeu-
se-nvârtoșează cu fiecare
pavilion în bernă
și tac în apeler reci ale misterului…
Pe-alocuri mâinile se-agață de valuri uriașe
și storc apă din piatră seacă
în timp ce tu îți învelești somnul
cu alge și ierburi aromate pe fundul mării…
Trăgeai smucit de-ul pâlc de lumină fluorescentă
-deșirai dantela coralilor pe-o harpă latentă în mine.
Doar mi-ai întins un chicot-
pesemne ai vrut sa-ți ascunzi
sfiala într-o mare adâncă.
Îți mistui chemările
-din insule fără de aer-
sorb dintr-un cocteil de humă
cuvinte ce ar zidi tăceri din apă sură-
plutesc pe-un recif din vise și taine
prinse printre alte vise și alte taine.
Am înțeles cum Răsăritul
își varsă nădușeala-
într-un ocean de mituri și lumină…
Rugăciune
Se-aude tumultul rupestru al munților
biciuiți de ninsoare.
Avalanșa rugăciunilor mele desprinse
de pe un tainic povârniș al inimii
se rostogolește,
se rostogolește
în conștiință și-ntr-un timp din veșnicie.
Cânt Psalmi și-mi plec genunchii
în fața Icoanei Tale-
îți îmbrățișez cu lacrimi privirea
și nu cutez să tulbur liniștea-
decât un suspin alunecă printre mădulare…
Îmi spun: se vor deschide văzduhurile
și turturele smulse din fulgi mari ca penele
vor ciuguli pufuri de gânduri,
dincolo de trâmba de lumină
ascunsă-ntr-un voal de negură…
—————————————–
Georgeta GHENEA
15 mai, 2018