La margine de gând
La margine de gând în zorii dimineții
A răsărit in timp chemarea ta,
Alunecând încet pe valurile vieții
Ai răsărit precum o stea.
Timpurile uitate a renăscut iubirea
Chiar dacă pentru noi este târziu,
Tristețea îmi deschide către tine privirea
În vise să zbor cu tine să fiu.
Mă pierd în amintiri și fulgi de nea
Povestea crudă din alte anotimpuri,
Clipele uitate renaște fericirea
Săruta-mă acum în alte vremuri
Povara timpului
Te aştept să-mi vezi apusul
Să-ți beau surâsul lacrimii din ochi ,
Că ploaia nu va inunda dezastrul
Sărutându-mi clipa săruturilor vechi.
Durerea ca un plânset mă arde în călcâie
Haina ta roasă de timpuri s-a imprimat în pielea mea ,
Mâna ta ,cu amănunte ,suspinul vremii să-l mângâie
Creonând în scopul vieţii tratament de boală grea.
Răzvrătindu-se destinul joacă şah cu viaţa mea
Închinându-mi tot amarul peste timpul expirat,
Totul e un purgatoriu, în durerea de-a avea
Laitmotiv şi regretabil…ceasul ce la-i tulburat.
Bazar de amintiri
În urletul iernii ,semănai amurguri necontenită
Cu privirea ta de gheaţă pătrunsă-n calendar
Şi-n miros de smirnă arsă pe rugă obosită ,
Sorbeai tăcerea rece cu mine din pahar.
Compun din înțelesuri o întreaga nebunie
Din umbre am adunat durerea resemnării ,
Pierdută în ferestre o rază ruginie
În clipele stinghere, pe pragul înserării.
Tu poți să uiţi acum tot ce a fost
Să nu-ți mai aminteşti tăcerea dintre noi,
Timpul meu s-a scurs cu tine fără rost
Şi am uitat că m-a durut acest stupid război.
Te închid acum într-un bazar de amintiri
În negura uitării să-ţi guşti din palme falsitatea
Cununa ta de amăgiri ce o împleteai din stele
Ţi-o las ca amintire…suspin amar să bei cu noaptea !
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)