Frământările sunt aprigi…rob în mantie de zale
Zilele, îmi par că-s lungi ca anii,
în suflet flutură un steag ce este mort,
Privirile mă dor de clipele prea stranii,
de insomnia minții muribundă-n inconfort.
Mă mint și-mi spun că totul este bine,
mă mint în inocența vremii și-n prezent,
Scrisorile lui D-zeu încă le port cu mine…
însă n-au efect ca stimulent.
Curge-n vene un Vezuviu dar oceanele mi-s goale,
neputință fierbe-n oase,prinse-n brațele de humă,
Frământările sunt aprigi…rob în mantia de zale,
pare totul fără cale peste -a negurei cutumă.
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)
28 mai 2019