Gavril Iosif SINAI: poemul de noapte

acum că e toamnă scriu poezia pe un dovleac fără nas

cu ochii din două apucături spre galaxiile cuprinse în căușul palmelor de sculptor

îl golesc de miezul savant lipicios pe degetul care risipa de gânduri implică

îmi bag mâna până la cot în năzuințele crude ale intestinelor

din neatenția grănicerilor am prins o vitamină în corpul afectat

ziceam că glasnost nu este o politică de ratat pentru miopie

zvâcnesc câteva verbe care nu plac pe lângă ceașca de cafea

cad pe covorul bătut între blocuri de gospodine la raft

după fiecare tortură semantică cu bătătorul în mână se retrag

în căutătorul acului din car fiindcă vaccinul se dă fără instrucțiuni

iar eu îmi doresc să pot scoate din raft cu ambele mâini ținuta de gală

când orchestra e gata în sală acordând fiecare instrument

mai am de pus o lumânare în dovleac

să ies cu el în noaptea fără lună

și să-mi iubească lumea ochii

de poet