*
vedeți cum moartea vrea ca să spună
ce poate cuprinde rămâne sub poalele ei plumburii
închisă culoare sfărâmă din suflet
copilul ce prinde lumini din trăiri
sunet de sirenă în spuma
ce-mbată marinarul adormit cu pânzele sus
s-a jucat aproape de stâncă suflând
un vapor de hârtie pe care navigau
câteva cifre și pătrățele
*
vedeți cum moartea are viață
să-și miște tenebrele punți de aici peste râul
ce duce la vale mâl și podoabe
seci priviri sau zâmbete după timpul de-afară
cum cade ultimul rând pe hârtie
și noi rămânem… o rostire
cât viața morții să se petreacă
neputincioasă să se sfârșească
postum
falimentând negustorii de suflete
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Octombrie 2019