istorio-fobie
cercul verde al igienei pământului s-a închis în prietenii
împrejmuind timpul filozofilor la ora căderii frunzelor
când fiecare se culcă pe o rână a gândului amorțit
murmurând silabe bâlbâite de neofiți adormiți
lăsând rațiunea să scape printre degetele desenate pe nisip.
fără să clipească un ochi râde altul plânge
când oile zac în poiană cu vântul și gândul
miorița behăie peste istoria nudă, stigmatizată în roi
cu jalbe și efecte ciuntite, plugul spintecă
răscolește povestea incizată în mit, restaurată prin rit.
discursul bombat pe unde poluat trecutul erupe
reminiscențe de sit prin hornuri înfundate de timp;
cu lecția nefăcută miorița șchioapă în târlă
de atâta promisiune cerneala a intrat în recesiune
împing capetele la plecăciune când trec mai marii în procesiune.
în șoapta delicată de acasă
ciuruită de perfuzia memoriei
miorița se mută la infirmerie
accelerând idealul peste blana ce flutură
în colectiva cu suhat și multe cârduri de oi.
————————–——————
Gavril Iosif SINAI
Octombrie 2019