În urma unui maraton
A câștigat, cinstit… Ion;
Fusese-oleacă comunist
Și-acuma e… capitalist;
Adică fusese la două regiuni
Conducător de…oameni buni
Și-acum era în capitală,
Să facă ce-nvățase-n școală…
Ce școală? Câtă? Unde?
Memoria nu-i prea răspunde;
Dar școală bună, cu tradiții,
Directă, fără contradicții,
Cu Hei-rup! și Înainte!
Ion, Trăiască! Președinte.
Eu mi-am văzut de treaba mea.
El, cu ai lui, de treaba sa,
Dar cum se puse și cum fuse,
Cum fură-ordinele-aduse
De cine, cum, de unde,
Eu nu știu astăzi a răspunde…
Am mai citit câte ceva,
Dar poți a crede, a cerceta?
Nu prea credea el în Iisus,
Dar mintea cu Domnul nu și-a pus –
În rest, se prinse-a demola
Ce-nainte, Ber-Căciulă, construia,
A nu-mpăratul , ci românii,
Ce nu prea ascultau stăpânii…
Ber-Căciulă, un om, în timp, fără pereche,
Părea a fi într-o ureche,
Vroia să fie, mondial
Bancherul Sardanipal,
Un fel de Alexandru Macedon,
Bancherul, Marx, al lumii noi, Ion…
Ei, asta, mi l-a cam dărâmat
Și, cum-necum a fost zburat –
Unii cred (”văzut-am eu!”) că împușcat…
Dar nu povestea asta-i faptul
Acestei cronici de-a rimatul,
Ci,-n timp, e jocul cu dărâmatul
A tot ce fost-a construit
De mâini de muncitor cinstit;
(Se înțelege că ajutate de-agenții
De înțelepții, inteligenții,
Care de ici, de colo, au adus
Cam ce strălucea tehnic prin Apus…)
Din una-n alta, trecu timpul…
Ion, Emil, Traian, zei din Olimpul
Puterii, urmați de Herr Johann,
Frumos bărbat, dar mai viclean,
Dorind să fie toate-ale lui
Guvern, partid, schiuri, statui…
Urmarea puterii, joc perfid,
Veni, din ceruri? Din iad? Covid.
Și brusc, din mers totul opri,
Că, vezi, microbul porunci
Să steie oamenii închiși
În lagăre, ”Ăia-s comuniști”
”Ba, ăia…” Povești…Noi, oameni triști…
Nici școli, nici fabrici, nici ogoare,
Doar Doamna Gripă-nvățătoare…
Cum să te speli, cum să furi bani…
Guvernul? Ce știu ăi de jos?! ”Golani”…
Ca-n 89, se strigă-n cetate:
”Pâine, salarii, libertate!
Și fără botnițe , minciuni
La muncă, drepturi, toți imuni!”
Lozinci de ieri, lozinci de azi…
Furtuni și ploi, ninsori pe brazi
Care brazi?! Ce fagi?! Care molid?!
Îs ordine de la partid
Totul să se taie, așa e modru,
Să nu mai fie-aicea codru!
Zicala: ”Ca-n codru ăia-ăștia fură”,
Să nu mai fie-nvățătură…
Deci fabrici, spitale și școli nu-s.
Doar farmacii și bănci, jos, sus.
De vină cine-i? Păi, tot poporul rus…
– Păi ăștia sunt dinspre Apus…
-Ce știi matale? Ești cam dus!…
Vezi doar ”Antene”, telefoane,
Pantaloni rupți și silicoane
În țâțe, -n buze, peste tot.
-Vezi că nu taci…O iei, pe bot!
Dar unii, zic, muri Coruț
Și alții mor…Tot cu-n căruț
Îi duc la gropi, c-au fost bolnavi…
Șoptesc românii: Oameni bravi,
Cam prea multe, mulți din ei, știau
Și despre multe ei vorbeau;
Că Octogon, reptilieni,
Draci din pământ, nepământeni,
Că sunt rase din cer ce se transformă
Și pot să ia orice-uniformă,
De popi, de generali, de sfinți,
Ba chiar regine, președinți,
Că unii sunt drogați de zei
Și nu știu cine mai sunt ei…
Istoria e… boită, nu e!
Soarele vine de la U. E.!
Iar… limba noastră strămoșească
E bine să se englezească…
Au, nu prin cântec și lozinci,
Doar prin reforme, partide, cinci…
Că prea s-au înmulțit românii…
Avorturi, crime, hoții, stâne
Conduse toate de lupi noi…
-Trăiască Dej, Carol, Lupoi!
-Vezi, bre, că-i cam încurci…
-Atunci Mehmed, Ali, Madona, Guci!
Și ce frumos cânta ieri Mâțu!
-Bre, zi de Orban, de Johaʼ, Câțu!
Mde…Mai bine nu! Zic, de Gheorghe Ion,
Poetul cu cărți, de-un milion
De bani străbuni, citind statui,
Scriind de noi și de ai lui,
De-ofițerul, scriitor Dorin
Eduard, Glăvan, și-al lor talent,
De-aici, poate divin,
Întru acest prezent;
De mulți plecați, oștirii-n cer,
Acolo de-unde Românii-și cer
Un țărm al lor, aici, curat izvor
Cu Horia, Iancu, Doja, Aleodor!
-Vezi, dragul meu, azi, este luni
Și-o Atlantidă de nebuni
Se prăbușește-ncet- încet
Și tu vorbești ca un poet
Visând Edenul, iar aici,
Cu basme spuse de bunici,
Cu Zmei, balauri și voinici,
Cu uriași, zâne, pitici.
Mai bine-un vin și niște mici!
Hai, fie! Pune- și-un rachiu
Să știe lumea: Românu-i viu!
Și totul curge, totul fuse!
Imperiile cad…Unul, mai ieri, se duse…
Se duc și astea care cred
Că totu-i lapte, aur, mied…
– Bă, tu zici iar de-americani?
– Ba nu, zic: Hai, LA MULȚI ANI!
Eu spun că fiecare,-n țara lui,
Să beie vin, să mânce gutui,
Și nuci, și mere și ce-o vrea.
Hai sănătate! Și ție, dragă, draga mea!
Ană, Maria, mai adu un pahar
Să treacă ziua de amar!
Și La mulți ani, voi autori!
Și La mulți ani, voi cititori!
Voi, medici, ingineri, învățători!
Veniți acasă, muncitori,
Copii, nepoate și nepoți!
E loc aici destul la toți.
Trăiască Țara! Și Poetul!
Sus Nația! Și Alfabetul
Scrisului, Iubirii, Muncii,
Urmând –ndemnul, al poruncii
Iubirii și-al frățietății,
Al traiului, sub cerul libertății!
E loc sub lună și sub soare,
Albine-n toate lucrătoare!
Prolog
Cântă, zeiță, paharul cu vin,
Să fie aicea cerul senin,
Românu-n toate fericit
Și bucuros că a trăit,
Că a muncit, ca om cinstit,
Având copii, având nepoți!
E loc în lume pentru toți
Și loc e și colo sus
Întru Iubirea lui Iisus.
Întru credința-n Cerul Bun
La mulți ani! Un bun Crăciun!
–––––––––––
Cronicar, Florin GRIGORIU
Giurgiu, 8 noiembrie 2021/ 2022
de la Hristos, Mântuitorul Lumii
7530 de la Zidirea Lumii noi de după Potopul de la Marea Getică
Marea Noastră/ Marea Neagră și alți ani,
după alte calendare ale popoarelor lumii, una.