Parfum de femeie în fumul de țigară…
Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,
… dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toți ”nebunii”.
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.
În morminte, pe la tâmple, m-a ”iubit” … cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!…).
arătându-mi cum mai moare … uneori și … nemurirea,
rămânând să divorțeze (de parfumul tău), iubirea.
”- Te-am iubit femeie nudă, eu și toți ”nebunii” mei!”,
… ce te-au adorat o vreme … până au ”ieșit scântei”.
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
… pe obrazul sideral … căci iubirea sa … murise.
N-am scăpat (nicicum) de ”palma” ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era … mereu!).
acum ”zac” în conștiința muzelor ce văd că-s moarte,
împărțind trufia lumii (zilnic), dar fără … dreptate.
Eu îndur chiar de milenii, dragostea … întradevăr!,
… soarele cum naște ziua … pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni … pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu știi cui) … cu împrumut
Simt parfumu-ți de femeie (oare pentru-a câta oară!),
… în secundele divine … chiar și-n fumul de țigară.
Nu mai știu ce este viața fără toți ”nebunii” mei…
… ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.
Am vrut să mă sinucid … să mă-mpart cu restul lumii,
… dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toți ”nebunii”.
și muribund, în felul meu, ți-am împărtășit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a ”lucrat” fin … pe la spate.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
10 iunie 2019