Florin-Cezar CĂLIN: Hoţul tău de sentimente…

Hoţul tău de sentimente…

 

– Am ascuns sub haină vise … şi întregu-ţi Univers!,

(neştiind că într-o vară, dânsul, îmi va fi destin).

… şi că-n lumea ta de şoapte, mult eu nu mai am de mers,

… până-ţi voi găsi iubirea… saturată de venin.

 

Mi-ai împrospătat chemarea, ce de dor îmbătrânise,

… risipind macii speranţei … chiar în lanul de secară.

(iar când ploaia-ţi o să-l ude, rătăcindu-se prin vise),

… vei vedea cum nemurirea … te aşteptă-n prag de seară.

– Au pândit-o dintre muguri, fără greutatea fricii!,

(măcelari, copii de suflet, sau lănceri flămânzi de sânge).

… pentru a-şi urzi în taină, şansele … cu inamicii,

care n-au simţit că moartea, chiar destinul lor ajunge.

 

”- Iedera din piatra crucii nu mai creşte … se usucă!”,

… trandafiri atârnă-n bernă, ca cenuşa-n spuza fină.

– Toate li se par străine … toate li se par pe ducă!,

… când constată că nici viaţa, nu mai are rădăcină.

”- Nu ştiu leac pentru iertare şi nici lacrimă să spele!”,

… ochii ce-au uitat să vadă cum revin în stol cocorii.

frunţile pline de riduri … dar şi de păcate grele,

nu vor şti, chiar niciodată, când ne-au înflorit bujorii.

 

– De-asta ţi-am ascuns sub haină, visele din Univers!,

(neştiind că într-o vară … vor fi chiar evenimente).

… şi că-n lumea ta de şoapte, mult eu nu mai am de mers,

… până-mi voi afla destinul: – Hoţul tău de sentimente!

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

2 iulie 2019

Lasă un răspuns