Drum prin deşertul minţii…
– Drumul prin deşertul minţii e ca mersul prin pustie!,
… unde veşnic câte-un duh … a-nvăţat cum să mă-mbie.
… cu miracole şi taine … sau orice priviri flămânde,
puse-n ochii noştri vajnici ori în vise muribunde.
– Tot ce a stârnit cândva, valuri prin filozofie!,
(care este tot o sfadă … sau un fel de sărăcie).
… se vor rătăci de noi, însetaţi sub stropi de ploaie,
în pustiul demnităţii … cu destinele-n copaie.
… sufletul nu ţine seama, de aroma din psaltire,
ce ne-a dăruit-o lumea … la botez, întru sfinţire.
… ziua în amiaza mare … văd că ne aprinde ruguri,
(pentru lumea nevăzută, de inchizitori nesiguri).
– Nimeni nu pare să ştie care-i calea spre liman!,
(care pare-a fi o nuntă … fără urmă de mesean).
sau un fel de sindrofie, în deşertul minţii noastre,
… un imaginar dezastru … pregătit acolo-n astre.
– Ora nunţii e târzie! Am ajuns momiţi de duhuri!,
ca să mituim iubiri, rătăcite prin văzduhuri.
… să orbească miri (se pare) ca s-aleagă drept mireasă,
falsitatea în cuvinte … într-o lume păcătoasă.
– Drumul prin deşertul minţii e ca mersul prin pustie!,
… unde veşnic câte-un duh … a-nvăţat cum să mă-mbie.
… cu miracole şi taine … sau orice priviri flămânde,
puse-n ochii noştri vajnici ori în vise muribunde.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
31 iulie 2019