Dincolo de mâine e speranța…
– O femeie te condamnă să-i trăiești vis de iubire!,
… în schimb privilegiul tău e să bântui nostalgia.
(lacomă și aparentă … devorează fericire),
… iar privirile-i vorace, prelungește agonia.
Buzele devin fierbinți … și adesea carnivore,
(patologice pot spune) … în dorințe, insistențe.
… când se supără, se-ntind și devin chiar incolore,
dacă-n dragostea avută simte că sunt influențe.
… ține-n mâini ea Paradisul, dar în gheare tot Infernul,
(având parcă stângăcie … de femeie evadată!).
… în nevolnicia sorții … chiar a exilat blestemul,
dintr-o lume de mistere, insistent configurată.
– Ea mai poate tempera … tragediile umane!,
… sau să vindece o rană, ce se pare că e veche.
însă-i este foarte teamă de iubiri toxicomane,
(ce ar transforma chiar Eden … într-o lume nepereche).
Dragostea-i pământ fertil … iar iluziile tale,
… sunt semințele din care, trebuie să încolțească.
(vise ce-ai avut cândva … chiar ecouri maternale),
și fără să îți dai seama, vor începe să rodească.
Dincolo de-al nostru mâine este visul sau speranța,
(legăturile de viață, din neant prestabilite).
lumea ta în a mea lume simt că îmi dă siguranța,
dorurilor mutilate … niciodată potolite.
Lacomă și aparentă, devorându-ți fericirea!,
… și privirile-i vorace, prelundu-ți agonia.
ea, femeia te condamnă să-i trăiești vis de iubire,
chiar când privilegiul tău e să bântui nostalgia.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
11 iunie 2019