VIAȚĂ DE PROSCRIS
Iubirea vieții ți-ai pierdut
Într-o perdea de fum prea dens,
Că ai trăit, că ai murit,
Astăzi regretu-i fără sens!
Pe drumul vieții, viu ori mort,
Pășești’ nainte dus de val,
Mai fi-va până-ți vei da ort
Dar mersu-ți este în aval…
Floarea iubirii-i veștejită,
Prin timp ea și-a pierdut petale
Și-are privirea otrăvită
De greutățile din cale…
Îți plânge vântul la ureche
Și îți suspină ne-ncetat
Că ai rămas fără pereche
Și-ai fost atât de încercat!
Ăsta a fost destinul tău
Și te-ai supus fără crâcnire,
De-o fi fost bine-ori poate rău,
Asta a fost a ta menire…
Pleca-vei singur, un biet prost
Și neiubit, și nealintat,
Poate-n etern ți-oi face-un rost
Și-un trai senin și-adevărat!
Te amăgești de azi pe mâine,
Și-ți trăiești viața de proscris
Hrănindu-te cu vin și pâine
Și cufundat în câte-un vis!
———————————–
Florentina SAVU
18 august, 2018