AI IUBIT
Ai iubit cândva demult doi ochi negri zâmbitori,
Parcă erau două stele sau parcă erau doi sori,
Alergai spre ei cu fuga cea zglobie din picioare,
Îți era iubirea dulce precum apa din izvoare,
Tot la fel ea-ți tresălta în pieptu-ți încins și fript,
Te durea și te-nțeapă precum un cuțit înfipt,
Pașii ei erau alerți la-ntâlnirile cu tine,
Sentimentele-i păreau rupte din rai și divine,
Se zbăteau din piept să-i iasă, să stea cât mai în lumină
Dar, ce soartă dureroasă, cine o fi fost de vină?
Fiecare ați pornit pe alt drum, pe-altă cărare,
Sentimente, ca un fum, s-au destrămat toate-n zare,
Astăzi stai în amorțire prin cotloane-ntunecate,
S-a împrăștiat iubire,s-a ruinat a ei cetate!
FATA TATII
Fata tatii, este toamnă,
Frigul a-nceput s-adie,
Deși ea-i o super-doamnă
Și cu frumuseți ne-mbie,
Tu te joci prin ploi de frunze,
N-ai umbrelă, n-ai nimic,
Ți s-au lipit și pe buze,
Cad pe tine pic cu pic…
Uite, ia umbrela asta,
Să te apere de ploaie,
Te rog, ocole năpasta
Frunzelor venite-n ploaie!
Pomii-și scutură culori
Peste trupul tău plăpând,
De plăcere te-nfiori,
Și le prinzi în pumni zâmbind…
Nu vreau frunze să te-ngroape,
Să te pierd pe sub culori,
Vreau să-mi fii mereu aproape,
Fata mea, cu ochi, doi sori!
Toamna este capricioasă,
Nu te-ncrede-n ea prea tare,
Ploaia ei e răcoroasă
Și-o să-ți înghețe suflare,
Vântul său se va porni
Fără milă în curând,
Gerul treptat s-o zburli,
Iarna va sosi urlând…
Fata tatii, ia umbrela,
Ploaia este deja rece,
Deși-ai inima văpaie
Și dorești doar a petrece,
Lasă nunta frunzelor,
Dansul lor este sublim
Dar răceala norilor
Zice ca să ne ferim…
Paza bună te ferește
De primejdii de-orice fel,
Tăticul tău te iubește
Cu tot al inimii-i zel…
———————————–
Florentina SAVU
21 octombrie, 2018
Imagine internet