Florentina SAVU: Poeme

STAU PE PAT DE LOTUȘI

 

Stau pe pat de lotuși, Doamne,
În mijloc de lac, la soare,
De al lor frumos mi-e foame,
Simt atâta încântare!

Jos prin lac broscuțe saltă,
Peștișori sar fericiți,
Inima începe să-mi bată,
Să vedeți magii, veniți!

Florile-mi mângâie trupul,
Frunzele mă înconjoară,
Aici loc n-are urâtul,
Lacu-acesta-i o comoară!

Prin bălți Dumnezeu a pus
Picături de fericire
Și din mâl El ne-a adus
Frumuseți și strălucire,

Nuferi, lotuși, sunt flori rare
Care suflet ne răsfață,
Voie nimenea nu are
Să le întrerupă viață,

Toți îi iubesc și-i admiră,
Eu stau mândă-n lumea lor,
Inima mi-este o liră
Și sufletul mi-e izvor!

 

FAMILIA

 

La început am fost doar noi,
Mână în mână, pas în pas
Și ne-am iubit mult amândoi,
Ne potriveam până și glas!

Eram arcușul și vioara
Ce-și scriau muzica pe vise,
În suflet purtam primăvara
Și florile ei, pe noi ninse,

Ne râdea soarele pe fețe,
Zburdam prin lume-mbrățișați,
Musteam de-atâta tinerețe ,
Un eu și-un tu amestecați

Și din acest sublim amestec,
Acum pe lume suntem trei,
Magia vieții o tot mestec
În timp ce tu, îngeri mai vrei,

Dorința ta și noul vis
Azi ne înnobilează viața
Intra-vom într-un Paradis
Din care n-o lipsi speranța,

Tabloul nostru de iubire
Va fi prin galeria vieții
Cea mai frumoasă amintire
Din anii puri ai tinereții!

———————————–

Florentina SAVU

11 decembrie, 2018

Lasă un răspuns