MOȘULE, AȘ VREA SĂ ȘTII
Moșule, aș vrea să știi
Că n-o să-ți cer jucării,
Vii de foarte de departe
Ca să ne aduci de toate,
De vrei un bine să-mi faci
Și-ntotdeauna să-mi placi,
Adu-mi părinții acasă
C-o descântare frumoasă,
Am pozele lor în ghete,
Privește-le pe-ndelete,
Dacă bine le-oi vedea
Vei ști ce suflet mi-o vrea:
Vreau să fiu cu ei la masă,
Să râd și să fiu voioasă
Așa cum eram odată,
Lucind ca o nestemată,
Când mama-mi punea pe masă
Hrană bună și gustoasă,
Prăjituri și vorbe bune,
Acum însă, spune-mi, cine?
Cine zâmbet să-mi redea?
Eu le vreau mângâierea.
De ce-au fost goniți prin lume?
Asta spune-mi tu, e bine?
Plânge sufletul în mine,
Mă arde ca un tăciune,
Plânge sufletul și-n ei…
Moșule, mi-i aduci? Vrei?
Adu-mi pe tăicuțul bun,
Rugăciuni întruna spun,
Sunt cuminte, silitoare,
De mine sunt mândri tare.
Moșule, dacă tu uiți
Și acasă nu-i trimiți,
La mine nu mai veni,
N-am cu tine ce vorbi…
Ți-am spus cam tot ce mă doare
Și ți-am pus și o-ntrebare…
Dacă nu poți să m-ajuți,
De la mine să te duci,
Să nu mai vii niciodată,
Voi sta-nlăcrimată-n poartă,
Voi privi din depărtare
Cum se bucură-n pridvoare
Alți copii și alți părinți,
Cu pantofii lustruiți,
Cu ghetuțe pline toți,
Nu rătăcind pe la porți,
Uitându-se triști în zare
Cu suspine în suflare,
După mama, după tata…
Ce să fac? Asta mi-i soarta!
———————————–
Florentina SAVU
6 Decembrie, 2018