Eugenia BUCUR: Nerostitele vise (versuri)

Suferința

 

Pătrunzătoare întindere de cuvinte

Dincolo de verde dincolo de flori

Acolo unde aducerile aminte

Sunt trecut prezent şi viitor

 

Lacrima construieşte scări înguste

Lumini ce uneori în zi nu se sting

Dând strălucire frumuseții ascunse

Ce până la Sfințenie deseori ajung

 

Greu se vede timpul pe amintire

Şi cerul ce întunecat se arată

Tu porți florile de colț în privire

Iar în minte bolta cu aur brodată

 

Unde e suferința e şi lumina

Şi speranța poate înfrunzeşte

Când pasul e oprit uneori în timp

Cuvântul în nemurire te zideşte

25.06.2020

 

 

Sânziene

 

Deschid brațele și-un gând de flori

De flori de sânziene şi în parfum

Cules din dor în răsarit de zori

Să vi-l aşez în covor pe al verii drum

 

Din lada de zestre azi am să scot

Cea mai dragă şi sfântă cămaşă

Dăruită din moşi strămoşi socot

Neamului din glia strămoşească

 

Flori de maci de sulfină de trandafiri

Stau în inimă din zori până seara

Cruci din cale şi solare în priviri

Să adun cu gingăşie în suflet țara

 

Din zăpezile întinse pânza din ie

Iar din florile din câmp şiruri pe chindie

În poveşti pe dor arzând astăzi suie

Lumină sfântă sânziene-n veşnicie

24.06.2020

 

 

Vara

 

Mi-e dor de lanul de grâu

De aurul intrat în privire

De iubirea purtată în mac

De clipele vechi de fericire

 

Chip cuprins de soare

Cu bucle negre în vânt

Suie pe a aerului boare

Fără a rosti un cuvânt

 

Rochița din albă zăpadă

Saltă în falduri grăbite

Pasul grăbeşte în grâne

Şi inima-n nerostite vise

20.06 2020

———————————

Eugenia BUCUR

Slatina

 

Lasă un răspuns