Eugenia BUCUR: Doar iubirea

Doar iubirea

 

Zorii coboară pe raze de primăvară

Aduc mângâiere sufletului flămând

Închid apusul să mă bucur de răsărit

Nerisipire statornică-n straiul străbun

 

Un fir de verde catifelat mă cheamă

Amintiri şi dorințe ard mocnit în jur

E o supunere generală în necuvinte

Mă aplec tăcerile toate să le adun

 

Ating cu mâna gânduri călătoare

Împliniri greşeli izvoare chemare

Iau seama cum zilele neoprit trec

Vorbele-s supus înlănțuite pe zare

 

Îmi sui privirea pe-o rază de vânt

Cu ea să colind pe vechiul pământ

Să-mi adun bucurii şi oamenii dragi

Să-mi fie clopot şi tainic veşmânt

 

Cu gândul mă duc să iau o lumină