Eugenia BUCUR: Beatrice

Beatrice

 

Pe-un fir de cer o amintire,

mă cheamă astăzi înapoi,

era târziu şi era lungă iarnă,

lumini veneau atunci la noi.

 

În noaptea ce curgea agale,

pe-o strună de vioară plecai,

până la el, cu mâna micuță

o bucurie, iubind, îi dăruiai.

 

Era târziu. Lumea se dusese

în somnul de viață în ascuns,

gândul tău pe-o coardă căuta

o clipă, cu un suspin de arcuş.

 

Lacrimă pe obraji de zăpadă,

mâna mică, udă şi rece vibra,

în casă respira, dintr-o lumină,

“Seranadă pentru tati” şi… ea.

——————————

Eugenia BUCUR

Slatina

4 martie 2018