Doamne !
Doamne unde-s frații mei
Se întorc în țară,
Vagabonzi și derbedei
Că mă înfioară.
Doamne ăștia-s frații mei
Cu gesturi obscene,
Vagabonzi și derbedei
De mai multă vreme.
Doamne unde-s frații mei
Se urăsc de moarte,
Pentru șase, șapte lei
Viața ne desparte.
Doamne rău i-au dezbinat
Ori o face Dracu,
Om cu om și sat cu sat
Dezbinări cu sacu.
Doamne țara mea de dor
Te-am bătut cu pasu’ ,
Frați de-o vreme se omor’
Dezbinați de sasu.
Ura a crescut spre Cer
Fără împăcare,
Prin suflete crește ger
Lumina le moare.
Toți vorbesc prin glas răstit
Nimenea n-ascultă,
Îl hulesc pe Răstignit
Pătimire slută.
Doamne proști și trădători
Cu mame gravide,
Se întorc de sărbători
Cât s-or mai divide ?
Strigă hoți și trădători
Cât îi țin plămânii,
Parcă sunt nemuritori
I-au plătit străinii.
Pentru-o mână de arginți
Și-au vândut o mumă,
Săracii nefericiți
Creiere din ciumă.
Doamne fă tu rânduială
Vrajba să dispară,
Dracu să-i arunce -n smoală
Vânzători de țară.
Prin stații personale
Oprește Pământul să-i cânt o serenadă
Din mici topaze, cât mai îngerească
Deși pe Cer, nu-i nimeni să mă vadă
O rup dintr-o orbită, concavă, sufletească.
Oprește ploaia, nu vreau să-mi facă baie
Și vântul îl oprește-n, nesomnul negru tras
Și stinge-mă încet dar nu-mi umbri odaia
Adoarme-mi ochii triști, de Infinit sau las’…
Oprește Pământul, cât să coboare dracii
Și tot ce a durut prin pasul tău cel greu
Și-l ține o clipită, atât cât urcă macii
Și florile din câmpuri și un izvor din hău.
Oprește Pământul, să șterg ultimul drum
Și toți cei care nu mai vin cu gândul
Și-mi pune mie-o scară , atâta cât s-adun
Mirosul sfânt de pâine și ulița și satul.
Oprește serenada, pe marea cu meduze
Și valurile mării care-mi urlă-n vară
Și un sărut ștrengar, strivește-mi-l pe buze
Și hai prin Univers să fim a lui povară.
Iar dacă el oprește, opriri conjuncturale,
Să nu îl crezi că are doar stații personale…
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
11 august, 2018