Poate
Poate ca ești
poate ca sunt
Mireasmă, lacrimă și cânt.
Poate ai fost
poate că ești
coperta cărții cu povesti.
Poate te duci
poate că vii
poate eşti ochii cenușii.
Poate mă vezi
poate ești orb
poate lumină ta o sorb.
Poate veghezi
poate că dormi
poate în suflet mă păstrezi.
Poate te-ai dus
poate-ai întors
poate eşti sufletul de Sus
Poate ești dor
poate ești nor
Poate fiorul din fior.
Dar poate-ai fost
Şi poate – mi ești
Fereastra caselor Cereşti
Poate ți-am fost
poate-ți mai sunt
Poate mă trec din prim cuvânt !
Cu inima cârpită
Nu poți să scrii pădurea din cuvinte
Nici de îți sunt bogate, strânse vrac
Cum nici iubirea, poate fi fierbinte
Precum n-avem de suflete vre-un leac.
Trăiește-n suflet, foc dintr-o iubire
Și cum se trece floarea de salcâm,
Nu sta căzut în vre-o compătimire
Cu inima de foc prin gropi din drum.
Întreabă-te de simți, o inimă cârpită ,
Sau de mai crezi ca viața e posacă
Doar tu o simți şi când e necăjită
Sau o cuprinzi iubirilor, să-i treacă.
Fii tu cu ea și trece-o de secundă
Ascult-o ce îti spune, tic și tac
Iar de povestea, este mai profundă,
Să-i mângâi fluturaşii din stomac.
––––––––––––––––-
Emma POENARIU SERAFIN
8 iunie, 2018