Emma POENARIU SERAFIN: Poezii

Umbre de-ntuneric

 

Soarele în flăcări cade-n spre apus
Luna nenăscută ce mai poate spune,
Lupii urlă-a luptă înspre timpul dus
Urlă a durere, ca un arc pe strune .

 

Urlă lupul afară, nu știe trădarea
Timpul Indolenței curs în nesfârșit,
Lupoaica-i răspunde toată disperarea
Cuplul lor din faşă, urlă-n Infinit .

 

Puiul cât e pumnul, nu-l mai poate ține ,
Altu-n depărtare, pare că-i pierdut,
Ochii lui în clocot, fierbe sânge-n vine
Viața lor se-ndreaptă spre alt început.

 

Puii văd părinții şi-ngenunchi le cere,
Libertatea haitei noi n-o împărțim.
Nu avem vânaturi, nu dorim avere
Liberi în pustie, doar așa ne ştim !

 

Lupul şi lupoaica ascultau mai multe
Însă vânătorul, cu privirea grea,
Cu ochiu-n cătare, fără să-i asculte
Apăsă trăgaciul, moartea le-o chema.

 

Libertatea haitei, prinsă prin iluzii
Dacă ochiul şansei nu te priveghează,
Vezi pustietatea, împletind confuzii
Umbre de-ntuneric, te îngenunchează.

 

Zbor de fluturi

 

Dans de verde crud aburind duios,
Zbor în rotocoale, fără de defecte
Roi de fluturi zboară unduind frumos
Aripi cristaline, galben imperfecte.

 

Vor sa vadă Cerul, fără îndoială
Sărutul de aripi tandru, nelumesc
Vântul îi doboară, aspră amăgeală
Ochii mei i-apasă, sau doar îi privesc?

 

Dansul lor, plutire, pe margini de gând
Mâinile năuce ca-ntr-o grea chemare
Prind vântul în brațe și la târg îl vând,
Plutirea spre aștri, parcă nu-i mai doare.

 

Baiere de ceruri de deschid vreodată
Mâini sugrumă vântu-n grija spintecată.

 

Popor român !

 

Popor român, dansează moartea peste tine,
E la hotar, din zare până-n zare,
Nici să bocesc nu pot deşi-mi mai vine
Trădare e din mare, în prea mare.

 

Popor român, de te-ai trezi măcar, o clipă
Să vezi cum ucigașul din frăție, te împarte,
Cu zâmbet larg, de nu-nțelege, țipă
Pe buni de răi ,de-a sila îi desparte.

 

Popor român, de-i ziuă ori de-i noapte
Te mint când îți arată-n ceruri curcubeul,
Iar țipetele lungi, le oblojesc în şoapte
Și peste ceruri, ei înalță-n doară zmeul.

 

Popor român, trecut în cărțile stelare,
Ai fost ca un stejar bătut de ploi, de brume,
Aceste hoarde, te-au închis în închisoare
Și-ți joaca la barbut, până şi sfântu-ți nume.

 

Popor român, e timp de strâns aproape,
Că dacă nu, prin noi, nu poate trece vara,
Și altă toamnă-n noi nu va mai poate-ncape
Îngenunchiat, prin iarna ce ți-a dat povara.

 

Popor român, de eşti cuprins de jale,
Cuprinde tricoloru-n mână, hai să-l fluturi,
Și lasă-i popii astăzi, toate frescele murale,
Să-ți scânteieze-n noapte ochii, ca la vulturi.

 

Popor român, de Domnul mai aproape,
Oprește hora-n timp, din timp opreşte-agape,
Și fă o-nchinăciune, la Ceruri să te-adape
Sfințește legea țării, că vor să te îngroape.

––––––––––––

Emma POENARIU SERAFIN

22 iunie, 2018

Lasă un răspuns