Cu noaptea pe alei
Cad umbre de-ntuneric pe florile de tei
Pe pleoapele de noapte ce trec prin clipe calme
Și drumuri duc departe , pe tristele alei
Iar Luna cade-n ape , pe valuri lungi adoarme.
Lumina-i dată nopții sub paşii mei curând
Și mi-i îndrept prin noapte , luciri de lumânare
Cu sufletul de mână și cu nimic în gând
Aștept prin răsărituri firav apus de soare.
Cu ochii plini de stele , îmi caut prin destin
Și -aud în depărtare, un singur câine latră,
Mă sprijin pe speranță să odihnesc puțin
Mai fac un pas în față și cad peste o piatră.
Mă scutur de cuvinte , desprinse din păcat
Și mă pornesc pe cale , sub florile de tei
În spate e trecutul , simt viitor jucat
Și mă dezmierd cu noaptea pe vechile alei.
O biet poet
Trec zile peste noi și clipele se scurg,
De nici nu simți cum viața ți se trece.
Mai plouă-n Nord, în Sud ghețarii curg,
Vin anii peste noi, sub timpul rece.
Nici nu gândeşti cum ziua bună zboară,
Cărând în cârcă ,toată frumusețea ,
Devine-n timp , din rară, în prea rară,
Ajunsă-n uma ei , prin timp tristețea.
Viața noastră-i,, file din poveste” ,
Și fulgii negri, ce-s desprinşi din moarte,
Care-a trecut peici, cândva, lăsând ca veste
Mici infinituri scrise, undeva pe-o carte.
Murim câte puțin , din prunc născut,
Că tot ce se va naște – i muritor,
O biet poet, te treci scriind, puțin avut
Și pleci și tu, pe veci, ca orice visător.
Dintr-o viață, de departe
De sub zilele bolnave
Ce-au căzut peste cetate
Case-n ape, largi enclave
Sub torente eșuate.
Cade noaptea, peste noapte
Și pe zilele deşarte
Şoaptele-s ucise-n şoapte
Intr-o faptă, dintre fapte….
Se topesc cetăți de paie
Intr-o mlaștină bolnavă
Curg a cerului șiroaie
Peste-a caselor otravă.
Cu bătrâni ce plâng amară
Din nămol agoniseala,
Viața scursă de ocară
Și din trupuri , oboseala.
Ochii umezi ca şi Cerul
Le-au întunecat privirea
Și se roagă ca misterul
Să le tină-ntreagă firea.
Și bătrâni rămași pe drum
Cu pătura udă-n spate
Văd cum tot se face scrum
Dintr-o viață, de departe.
Stăm și ne uităm la dânșii
Cum se sting și cum se trec
Și te-ntrebi unde sunt inşii
Să-i ferească de înec ?
–––––––––––––
Emma POENARIU SERAFIN
2 iulie, 2018