La anul și la mulți ani !
De departe sosesc magii
De pe-o cărare de vânt
Și în spate au desagii
Unde daruri sacre sunt.
Ziua pleacă-n înserare
Și din Cer aud un cânt,
O lumină-n depărtare
Cade Steaua pe Pământ.
Mă adun pe neștiute
Și prin mine mă afund,
Toate-mi par demult știute
După datină m-ascund.
Vreau să nu pierd începutul
Nașterea din Cer albastru,
Să-i aduc la nenăscutul
Un buchet de flori din Astru .
De pe Cerul fără nori
Și din dragostea-mi adâncă,
Toate stelele surori
Mii de flori și flori de stâncă.
Pruncului din Cer , Divin,
Așezat în grajd, nălucă,
Tuturor care-l iubim,
Raze-n suflet să le-aducă.
Haideți să ne veselim
Cu colindele sublime,
Și un pic mai buni să fim
Spre cărările Divine.
Sărbători, Crăciun de vis
Pentru suflete tăcute,
Suflete de Paradis
Clipelor ce nu-s pierdute.
La anul și la mulți ani !
SCRISOAREA – I –
Zbor
M-am impiedicat în clipa vieții mele
Umbre de-ntuneric m-au visat,
Cerul era greu pierdut prin stele
Pare că prin Lună m-am plimbat.
Noaptea era smoală și nebună
Până ce și vântul a-ncetat,
Niciun nor nu geme a furtună
Pe apusul tare-nângerat.
Umbrele pășesc în jurul meu
Și nu-i datul, cum ne este dat,
Fac o cruce, cât pot eu de greu ,
Peste trupul… tare-nsgândurat.
Și pornesc prin noapte fără teamă
Prin sfârșitul lung şi însetat ,
Sufletul se-mpiedică de-o vamă
Nu-i nimic, am sufletul curat !
Pe drumeag mi-apare dimineața
Zborul meu, un fulg s-a înălțat …
Las în urmă-n întuneric viața
Și ce-am strâns din marele păcat.
Drumul e spirală şi-i departe,
Zborul meu se pare-i legănat ,
Ulicioare-mi pare că-l desparte
Pe cel rău, de unul ,,botezat”.
Uit de toate până și de dor,
Îmi iau roba dintr-un fir brodat,
Doamne asta-i viață , sau eu mor
Și mă-ntorc pe drum la judecat ?
Privesc cerul, vai ce-aproape sunt,
Văd o poarta și cu mâna bat,
Dar nu-i mâna , mâna din pământ ,
Este dintr-un lut…nevinovat.
Un moş vine şi-i cu pasul greu,
Pune mâna pe ființa mea,
Dar îmi spune că nu-i Dumnezeu ,
El m-aşteaptă…în Lumina Sa.
Privesc trupul și nu-l simt al meu,
Este din Lumină-naripat …
Și pășesc din greu în şi mai greu
Parcă…să se spele de păcat.
Văd Lumina într-un mov ce-i viu,
După poartă, este înc-o poartă
Și mă pierd și parcă nu mai știu,
Dacă Dumnezeul meu…mă iartă…
Domnu-ntinde mâna spre Pământ ,
Încă nu e timpul…să rămâi !
Mulțumesc și simt că nu mai sunt
Astăzi umbra moartă…printre vii…
————————————————–
Emma POENARIU SERAFIN
Sibiu
18 decembrie, 2018
Imagine sursă internet